Mamaie îmi povesteşte supărată despre al nu ştiu câtelea mort din comună, Ion, care se găsi şi-ăsta să moară în acelaşi timp cu penultimul, Gică, şi uite, n-a putut să meargă la amândoi în acelaşi timp şi a ratat.
– Ce-ai ratat, mamaie?
– Am fost la săracii ăia ai lui Gică, care au dat mâncare de post la farfurie de plastic şi a doua zi era dezlegare la peşte şi a făcut băiatu’ lu’ Ion, – mortu’ ăsta al doilea – o pomană pentru şaizeci de cetăţeni din comună! Masă-masă, plus pachet acasă, şi-am ratat! Ştii ce mă oftic?
– Şi de ce nu te-ai dus, dacă a fost a doua zi? Erai obosită?
– Nu, maică, în dimineaţa aia am ameţit iar şi am căzut!
– Aoleu, mamaie! Te măriţi sau e ceasu’ rău?
– Ceasu’ rău pe dracu! Mi-a venit cu leşin de foame, de la pomana de post de-o mâncasem la ăia ai lui Ion!
Si ar mai trebui sa nu se moara in post. Nu de alta, dar se observa o crestere a incidentei hipoglicemiilor la cei vii dupa parastasele tinute in asemenea perioade.
Fugi de-aici, că e mişto în post. Există mezeluri şi brânzeturi de post, care nu cred că scad glicemia, ba chiar dimpotrivă…
Eu sunt carnivor. Nu tin post, deci nu-mi place.
Teoretic avea dreptate mamaie, mancarea de post nu prea face bine la persoanele sensibile 🙂
Sigur, îi leşină pe stomac.
Da, ar trebui să se dea un decret, ceva. Nu se moare aşa, în devălmăşie, fiecare cum vrea. Mai întâi să-l lase guvernul. Ponta ăsta iar doarme…
Nu ne da idei :))
Ca să folosesc poanta unui banc vechi, zic doar atât: ăștia le pun ceva în pensii de mor pe capete. 😀
Mai mult la bărbaţi 😀
saraca mamaie!!!!o inteleg,mie imi place la nebunie mancarea de la pomana,nu stiu de ce,dar as manca orice la pomana 😀
vezi că îngraşă 😀
Ehe..astia a lu Gica nu stiu sa faca mancare de post gustoasa. Lasand gluma la o parte, eu nu prea mai cred in pomeni, parastase, etc, etc..nu cred ca ajuta cu ceva mortul.
Hmmm…. nu e pentru mort, e să dea ocupaţie celor vii 😉
biata mamaie! zi-i sa le propuna consatenilor sa afiseze meniul pe poarta, atunci cand au inmormantari. sa stie omul la ce sa se astepte!
Aşa mă gândeam şi eu, civilizaţie nene! Poţi să şi refuzi dacă nu-ţi place meniul înfipt în poartă…
Genială mamaie, ca de obicei. Pe de altă parte, eu zic totuşi oamenii s-au străduit să nu moară odată – era loc de-o zi între ei. Pe mine mă termină parastasele şi îmormântările. Cred că n-aş rezista două zile să “petrec” în felul ăsta. Dar cine ştie la bătrâneţe cum oi gândi. Măcar aşa mai socializezi cu cei care încă n-au dat colţu.