Intru în casa goală, pustie de oameni. Toate sufletele-s plecate cu treburi, aleargă pentru o prosperitate care niciodată nu e atinsă, dar se cheamă că e o gospodărie. Ar fi trebuit să fie măcar fata mea acasă, dar e pe la prietene, învaţă cică. E perioada tezelor.
Ce goală e casa fără ea! Mai ales în ajun de Crăciun, când trebuie să începem eterna melodie: „vreau căţel!”, care durează de vreo 3-4 Crăciunuri încoace, încă de pe vremea când trăia Blackie şi era bătrână. Fără melodia asta cicălitoare şi fără zumzetul restului familiei casa e apăsător de liniştită. Îmi ţiuie urechile de tristeţe. Adică de linişte.
Mă doare ceva pe omoplat…. m-a durut toată ziua şi abia aşteptam să ajung acasă să văd ce e. Mhm. E un mare coş. Al naibii taman pe omoplatul meu s-a găsit să iasă!
Cu ce să-l storc? N-ajung la el, n-are cine să mă ajute . Mama mă-sii de treabă! De ce dracu’ nu s-au inventat ustensile de stors coşurile de pe spate singur??
Adică există spărgător de nuci dar nu există storcător de coşuri? Păi mai repede ai nevoie de storcător decât de spărgător!… Ceva de genul ăsta:
Anyone?!
Uf, ce rău e să fii singur! Era bine să fi avut un câine…
Şşşş… să nu-i spuneţi fetei că aş fi vrut câine, era doar un moment de singurătate!…
ceva mai profesional…
Iniţial am crezut că-i vorba de vreun aruncător de cururi în spaţiu .
O să-mi bag şi eu invenţia pe wiki, să pară genială 😉
Din cauza acestui minunat aparat tocmai am donat cativa lei la Wikipedia 😀
Cre’ ca tre’ sa mai lucrezi la “aparat”: tu tre’ sa intorci mainile la spate, da? Ma urmaresti? Si daca ustensila-i dreapta, asta vine ca o prelungire a bratului, da? Deci schita ta e gresita, pen’ ca “aparatu’ tre’ sa fie cu maner in forma de “L” cumva… ca si cand ar fi articulatia cotului… Ma pricepi?
Chit ca-i apasatoare linistea aia, bucura-te de ea, ca trece repede. Clar cainele nu are loc in ecuatie. Ar avea, dar mai bine nu… [la mine acasa… tu esti sigura ca vrei?]
Mă, vrei să desenez spinarea? Ia ascultă aici: ăia 60 de cm sunt ultrasuficienti. Pui coatele unde se formează L-ul (ai dreptate, l-am desenat cam mititel) , te uiţi în oglindă (dacă te vezi), apuci ţâţâna şi spargi oglinda.
Dacă stau să mă gândesc, ar trebui să fie reglabile braţele alea, adică nu toată lumea are aceeaşi lungime a spatelui sau a braţelor.
În plus, coşul poate fi spre omoplaţi, dar şi spre popou.
Mdea! Propototipul trebuie regândit… noroc cu tine, că-mi dai idei 😉 Dau o cafea la inaugurare 😀
Aaaa!!!…
Ce? Frige?
n-am inteles de ce voiai catel…sa-ti stoarca cosurile???
E şi asta o idee 😀
Mai bine i-ai pune ceva îngrășământ, să se coacă mai repede. Nu întotdeauna storsul e o soluție.
Ups, l-ai stors deja! Nțț, nțț! Bun cleștele ăla la urma urmei! Brevetează-l iute, până nu-ți fură ideea careva. 🙂
Am o grămadă de idei bune, dar n-am timp să le pun în practică 😀
Dacă vrei să-i cumperi un căţeluş fetei de Crăciun, dă-i-l cu manual de folosire cu tot.
Îl el trebuie să scrie că posesorul (adică EA trebuie să-şi plimbe animalul de 3-4 ori pe zi, să strângă mizeria pe care o face şi să repare ce strică el. Să fie lucrurile clare.
Ăhm-hmm , deja știam asta, sunt perfect conștientă de toate aceste responsabilități,dar mi-ar prinde bine și un manual,să-l adaug la colecție 🙂
yupii, jr live :))) jr. eu am convins-o pe ficamea sa renunte la pisica pentru achizitionarea careia imi gasea raspuns la orice problema ridicata. adica i-am cumparat 3 ghiocei cu radacina. i-am zis ca trebuie udati si ingrijiti. daca are grija de ei ii cumpar si pisica. deocamdata suntem si fara pisica, si fara ghiocei :))) mentionez ca avea 3-4 anisori, acum posedand fabuloasa varsta de 5 ani jumate :)))
Să-ţi trăiască (fata)! A primit şi fi-mea o gardenie sau ceva de genu’ pe la 5 ani. Floarea a trăit 3 zile. Acum mi-e teamă să încerc cu alte flori …
Căţelul oricum era indiferent în faţa coşului tău :)) Pe de altă parte – trebuie să-ţi spun să te obişnuieşti cu liniştea şi lipsa fetei tale. Sau cel puţin să te obişnuieşti încet cu gândul. Până la urmă va pleca şi … atunci să vezi tu linişte. Un an de zile nu mi-am găsit locul în casă. N-aveam nici căţel 🙂 Dar pe de altă parte, el n-ar fi înlocuit lipsa pe care o simţeam acut. Desenul tău este drăguţ, pentru mine inutilizabil pentru că n-am aşa mobilitate. Dar desenul pus de Ciudi este chiar fabulos – te-ar putea lansa pe orbită pe tine sau pe cosul din dotare (sau i-ar da foc?) Că arată ca un aruncător de flăcări combinat cu un lansator de rachete :)) Eu cred că-aş alege varianta oferită de Silavaracald – aş pune îngrăşământ şi-aş aştepta să se-ngroape sau să erupă.
N-am atâta răbdare. Eu când sunt singură mă apucă mobilitatea, hărnicia…