Dacă ar fi după mine, aş angaja un corector de blog ca să mă tragă de mâneci ori de câte ori fac greşeli gramaticale sau pun semne de puctuaţie în bălării. Scriu repede, pe viteză, n-am răbdare să iasă un articol perfect, de calitate. Vărs ideile şi fug.
Aş angaja aşadar un astfel de corector, dar ori de câte ori îmi vine ideea, îmi aduc aminte că e ultra-suficient cât timp şi ce bani se duc în blogul meu, deci n-are sens! Am privit prin preajmă. Speram s-o vrăjesc pe fata mea să facă treaba asta, e mică, are mai mult timp, dar ghinion! Nu mai e atât de mică încât să o vrăjesc. În plus, are şi ea proiectele ei, care pe zi ce trece sunt din ce în ce mai diversificate. De ceilalţi apropiaţi nici nu mai vorbesc!
Zilele trecute m-a pus tata pe gânduri, era supărat nevoie mare! Unul ca el rezistă greu la greşeli de scriere. A venit la mine cu o carte pe care am cumpărat-o pentru fi-mea, “Lecturile copilăriei clasa a IV-a” – bibliografie completă conform programei şcolare- şi mi-a trântit-o pe birou:
– Poftim! Ai dat banii pe porcăria asta?
– Da… i-a trebuit la şcoală… de ce ţi se pare porcărie?
Răsfoieşte nervos paginile şi îmi punctează cu degetul de câteva ori pe strofă:
– E bine aşa? Ai văzut tu vreodată să fie proslăvită în literatură barba lui Mihai?
Neatentă, îi răspund fără să citesc:
– Da’ ce-are, domne, barba lui Mihai? Poate avea o barbă ţepoasă, neagră, bună de cântat în versuri, ce te bagi?
Îşi iese efectiv din pepeni:
– A dracu’ barbă, şi era frumoasă numai barba din stânga, măh?! Aia din dreapta ce-avea? Era boţită??
Am leşinat de râs, apoi am verificat. E vorba de poezia “Paşa Hassan” a lui Coşbuc. M-am uitat după o erată, ceva, prin carte. N-are. Culmea e că am mai găsit poezia pe internet, dar versul e scris tot cu “barbă”. Ca să-l calmez cumva, i-am spus:
– Măi, tată, tu crezi că pe copiii ăştia îi interesează dacă Mihai avea barbă sau bardă în poezie? Fii serios!
A oftat lung… ca un om bătrân.
– Ai şi tu dreptate… în plus, mulţi copii probabil nu ştiu că era stângaci, deci cel mai probabil e să li se pare firesc să ajungă barba din stânga la cer, şi nu barda din stânga, nu? Parcă ziceai că se pune accent pe SF-uri acum, nu? Ce rău poate fi într-o barbă cât vrejul de fasole al lui Jack?
Mor de râs.
…
Ale naibii paronime! Vă recomand călduros, citiţi cărţi de la anticariat.
În cartea din biblioteca mea, carte apărută în 1969, versurile arată aşa:
“Şi vorba-i e tunet, răsufletul ger,
Iar barda din stânga-i ajunge la cer,
Şi vodă-i un munte!”
Tare-aş vrea să ştiu ce părere are sălbaticul vodă despre editurile noi.
😀
Cerul se trage de barbi cu Voda. N-aveti imaginatie…
Eu chiar il vad pe marele domnitor cum este luat pe sus de barba bineinteles si tras bine de tot, spre stupefactia dusmanilor. Este o imagine istorica f credibila.
=))) okeeei!… Nu te mai faci bine!
Iti dai seama ca cine a scris “barba” a facut-o in cunostinta de cauza: a corectat un cuvant scris gresit. Ce cuvant e ala “barda”? Mama lui de vocabular… Mai bine barba din stanga. Se poarta “frizurile” astea ciudate si la barbi…
Să ştii că m-am gândit şi eu la treaba asta, dar îmi era teamă să-i mai dau vreo explicaţie tatălui meu. Era complet supărat.
Ii inteleg supararea. De cand cu facultatile astea rasarite la orice colt de strada, e bine ca sunt atatia licentiati. E o rusine sa ai numai studii medii. E ca si cum nu existi…
Aproape ca nu exist 😛
Si eu 😀
“Iar barba din stânga-i ajunge la cer”…
…Când barba din dreapta pluteşte-n eter…
Cred că aş avea oarece şanse la corectură.
Succes! Poţi să te treci şi-n titlu la o astfel de corectură! :))
Daca -i ajunge barba la cer incepem sa ne intrebam ce se ascunde sub ea. Sincer, e suficient ca sa fuga dusmanii la o astfel de figura hiperbolizata . In plus copiii afla ca-n trecut se purta altceva – nu mustata ca azi….
Poate c-au gandit unii corectori ca barba stimuleaza mai mult.Imaginatia. Decat barda…..
Se pune accent pe imaginaţie, dar chiar aşa?!
Ei na, oriunde poate fi “luata” drept greseala de tipar
Eu cred ca lui Voda ii era somn si ii era frica sa nu atipeasca asa ca si-a legat barba cu clesti de rufe sa-l tina treaz precum chinezoaicele care atipesc si vor sa invete:
http://jurnalul.ro/stiri/externe/metode-extreme-in-china-ce-fac-studentele-ca-sa-nu-adoarma-in-timp-ce-invata-pentru-examene-video-658608.html
“Iar barba din stânga-i ajunge la cer”
Dar barba din dreapta-i bagata-n mixer
Clar, am numai cititori buni de corectură! :))
Fată, m-am uitat pe link. Păi cârligele alea chinezeşti la cât sunt de proaste ţi se rup în mână, chiar crezi că ţin bine părul? Poate dacă le cade tot suportul ăla în cap, atunci da, se pot trezi studentele…
Ma recunosc invins. Mi-ai luat-o inainte in cursa spre pozitia de corector…
Mixy, m-am lovit eu însumi de problema asta. Pe vremuri, se făcea şcoală pentru corectori de texte literare. Astăzi, corectura o face nişte fete care au terminat Filologia (sau nu) şi care nu ştiu că, pentru a corecta, trebuie să citeşti literă cu literă sau cel mult silabă cu silabă, nu cuvânt cu cuvânt. Nu-i neapărat vina editurilor, ci a sistemului.
N-am ştiut că se făcea şcoală, dar probabil e motivul pentru care pe vremuri nu găseai erori. Licenţa mea i-am dat-o tatălui meu să o corecteze, pentru că e tipicar şi eram sigură că găseşte greşeli. Mie mi se întâmplă des să sar erorile pe texte scrise de mine, pentru că îmi zboară mintea la ce am scris şi sar peste nişte greşeli de-a dreptul puerile.
Mai greseste si lumea, ce sariti tot?:)))
Oameni suntem!…
Draga, e o interpretare moderna a poeziei originale! Nimic nu pricepeti voi astia! :))))))
Nişte blegi, tămâie la semnificaţii, mie-mi spui?!
eu am probleme cu autocorrect-ul. In FF e activat pe engl, in Chrome pe fr. Iti dai seama ce amalgam imi iese cand scriu si eu ceva? Mai adaug tastatura veche de care nu vreau sa ma despart ca tastez usor, fara zgomot ….
Din principiu scot spell checkerele. Mă enervează teribil.
:)) Ne-am amuzat teribil, atât acasă, cât şi la servici. Mi-au plăcut mult comentariile anterioare şi subscriu la toate :)) Primul lucru la care m-a dus gândul a fost că cineva a copiat de pe net, ca să nu mai facă efortul de-a scrie poezia, iar corectorul n-a văzut greşeala… că oameni suntem. Pe de altă parte, dacă tot crezi că ar trebui să-ţi corecteze cineva blogul, poate n-ar fi rău să-l rogi pe tatăl tău. Părinţii fac pentru copiii lor ce nu fac copiii pentru părinţi. Cât despre mine – am fost afectată imaginativ de această scăpare şi acum, de câte ori mă gândesc la imaginea lui Mihai nu-l văd decât cu o barbă imensă fâlfâind spre stânga :))
=)))) Bietul Mihai!
L-aş fi pus pe tata cu dragă inimă la corectat blogul, dar nu se bagă la navigare pe net. Catâr bătrân… 🙂