Stand de vorba cu Rafael!

Dragilor, avem un guest post de la Michelle:

Azi stand de vorba cu o fost colega de facultate mi-am adus aminte de o intamplare care se petrecuse pe cand eram noi colege si eu lucram la o anume institutie bancara. Clenti deosebiti si intamplari deoasebite aveam in fiecare zi si chiar daca nu lucram cu publicul tot mai aveam din cand in cand o intalneala cu ceva clienti daca era vorba de acte mai deosebite sau daca clientul avea o varsta mai inaintata si trebuia sa-l invitam intr-un birou pentru a avea un oarecare confort cat isi aduna mintile de pe unde ii erau ravasite.

Acu, na si sefa avea doua babute prin bloc care veneau sa-si mai faca oarece tranzactii si veneau in biroul sefei pentru ca le stia mai neputincioase si mai fricoase. Una intradevar avea nevoie de ajutor cand era sa semneze si sa isi numere banii insa cealalta avea chef de vorba si mereu cand venea, sefa nu stia cum sa scape mai repede de ea. O chema sa zicem Madam Zoe.

Povestea de azi e despre Madam Zoe. Madam Zoe avea chef de viata, chef de vorba, chef de orice oricand…de altfel sarita de 70 de ani, inalta ca bradul si stufoasa ca sabia dar oricum sprintena, surazatoare si ajunsesem de numai ce o vedeam ca am nevoie de dopuri de urechi nu din pricina faptului ca vorbea tare, ci muuuuuult. Si nu se mai termina…si vorbea de ceea ce vorbea cu Rafael in fiecare zi si ca s-a dus la piata si apoi a venit acasa sa-i ceara parerea lui Rafael de lista de cumparaturi si ce material de rochie si-a mai cumparat. Si ca trebuie sa se duca sa mai scoata bani de la banca pentru ca vine intretinerea si vine administratorul ala, tampitul ala de seamana cu un rinocer cu ochelari care face bani pe seama batranilor. Dar ea vorbeste cu Rafael la o partida de table si o calmeaza si de scumpirea painii si a medicamentelor si de saritul preturilor la placa dentara care tocmai si-a spart-o si a ochelarilor carora le lipseste un surubel….of Doamne de nu stiam tot mercurialul pietei si de la ce taranca sa iei patrunjel si nu care cumva sa te duci la aia cu batic negru ca e o hoata si o ipocrita care baga trei fire de paie in patrunjel si il leaga cu nu-s ce neam de foaie de porumb si pare legatura groasa. Si de instalatorii astia care te toaca de bani : Daca mai traia Rafael, care fusese instalator, de nu-i punea robinet si pe tavan. Si toata discutia cu Rafael la o partida de table. Deci neuronii mei deja fugeau in cealalta parte a capului si se ascundeau dupa ciocanel si scarita numai cand o vedeam pe Madam Zoe.

Intr-o zi mai lejera nu stiu ce-mi vine sa o intreb pe sefa cine e Rafael de tot vorbeste Madam Zoe. Rafael fusese sotul lui Madam Zoe care murise cu ceva ani inainte si care sedea intr-o urna la capul patului ei alaturi de o poza de-a raposatului. Madam Zoe nu avusese bani sa-i bage de o inmormantare asa ca a zis ea ca-i mai ieftin asa si nici nu mai cheltuie cu parastase. Ce atatea parastase ca parca au inebunit popii astia domne…..de nu te-ar pune sa faci parastas in fiecare zi si ce ea are timp sa gateasca si sa-si faca aburi in casa ?(vorbele lui Madam Zoe). Ea oricum vorbeste cu Rafael si dimineata la cafea face oricum doua sandwiciuri pe care le mananca…ea. Ala era parastasul ca in rest cine sa-i intre in casa sa vada cum discuta ea cu Rafael in timp ce mananca sau joaca table cu o urna plina cu cenusa?

Dupa un timp, la ceva ani de la moartea lui Rafael, Madam Zoe isi gaseste alta jumatate. Unul de-i ajungea la umar, dar nu conta. Fost colonel prin aramata, casa, pensie mare , nu copiii, nu alea alea……De-acu veneau amandoi sa-si ridice pensia. De-altfel ea tare grijulie cu lucrurile cum sa sada pe el, ca acu vorbea cu Rafael si de Jean. Jean n-auzea oricum ce se vorbea prin casa ca avea aparat auditiv care avea mai mereu bateria consumata asa ca ea putea sa dondane toata casa, iar daca voiai sa fii auzit trebuia sa urli mai aproape de aparat ca probabil auzea prin vibratii. Dumnezeu cu mila ce era cu ei! Cu Jean juca canasta si era mai shic zicea ea.

Dupa nici 6 luni de la intalneala, Jean isi inchiriaza casa si trage la Madam Zoe, dar totodata se si imbolnaveste si ca sa fie tacamul complet intra in spital cu o congestie cerebrala adulmecata peste noapte.

Si din ziua aia Madam Zoe venea la noi : Plansa toata, monument de durere sfasietoare mai ceva ca-n filmele indiene. Ce sa ma fac eu maica cu el, ca si eu sunt batrana si nu a vrut sa mai ia de soata! Si acum sta atarnat de un pat de spital. Si se uita la mine ca buldogul cu bale si eu nu stiu cum sa discut cu el.

Si din plansul ala si toata durerea afisata odata face ochii cat cepele si intreaba : Da nu-i asa ca am dreptul la casa lui daca moare chiar daca numai am locuit impreuna?  Nu stiam cum sta treaba cu casa ca nu ne intreresa pe noi faza asta.

Si iar o apuca plansul cu ochii si nasul intr-o batista cat cearceaful : Of , Doamne, daca moare iar trebuie sa vorbesc cu aia de la crematoriu si sa vezi iar cheltuiala! Si iar belea ochii cat cepele fara pic de lacrima : Da’ nu-i asa ca daca moare pe 1-2 ale lunii pot sa ridic pensia si pe luna urmatoare daca-mi face procura? Nu conta ca ala mai are rude in viata sau poate o ultima dorinta…ea il incinera! Nu conta ca ala isi dadea sufletul in spital, pe ea o interesa sa nu moara pe 31 ale lunii, ci in ziua imediat urmatoare.

Eu nu ma abtineam cat ma abtineam, dar oameni buni, ieseam afara chipurile sa fumez o tigara si ma apuca un ras nebun…ma duceam sprea casa si-mi venea sa rad la amintirea fetei lui madam Zoe care avea un stil de a trece de la o durere si o sfasiere sufleteasca la o mina absolut senina si curioasa ca un copil nevinovat.

Ei, si Jean a murit pe 31 spre deznadejdea lui Madam Zoe care n-a mai avut timp sa isi mai afiseze disperarea si pe la spital ca sa faca actul de deces pe 1 ale lunii. Oamenii aia erau constiinciosi zau!

Jean a avut noroc si a ajuns in urna la capatul patului impreuna cu Rafael pentru ca la cat de nervoasa era Madam Zoe ma gandeam ca numai il perpeleste pe o parte sau pe alta, ca cine stie ce-i vine in cap nebunei daca zice ca n-are bani. Cu casa nu s-a ales pentru ca a venit un nepot care a revendicat-o si a castigat-o. Madam Zoe s-a ales cu urna…..nu stiu ce s-a mai ales de capul ei pentru ca am plecat din tara, dar tind sa cred ca totusi s-a oprit din a mai face cunostinta cu cineva altfel, tinand-o in ritmul ala putea sa-si croiasca un gardulet de urne la capatul patului. Oricum Rafael si Jean stau impreuna la o partida de table…sau canasta cine stie! Instalator sau colonel…tot in urna ajungi!