Nea Piersicuţă urcă în tramvai şi tropăie în zloata mizerabilă ca să scuture urmele de zăpadă de pe galoşi. Îl vede pe nea Prună pe un scaun şi exclamă către el muncitoreşte:
– Hăhăăă! Ce faci, bă, Prună, nu te-am mai văzut de când a mutat ăştia uzina pe centură! Am auzit că s-a desfiinţat?
Nea Prună prinde mâna întinsă şi-l salută uşurel. Nu-i place de Piersicuţă, toată viaţa ăsta a atârnat prieteneşte la unul şi la altul după câte o băutură sau o masă caldă fără să muncească mai deloc, pe când nevastă-sa a tras în uzină, ca bărbaţii. Cu toate astea, ştiindu-l de atâta amar de vreme şi din respect pentru nevasta omului, Prună îi răspunde fără chef:
– Da, bă, s-a desfiinţat…
– Şi ce faci?
– Ce să fac…. – zice Prună adunând urme de scame inexistente de pe cracul nădragului – lucrez ca paznic la unu’, lângă Bucureşti, fac 12 cu 24 pă 8 milioane…
– 8 milioane, mă? Aşa fraier eşti? Păi e aproape minimu’, de ce mai pleci de-acasă?
– Bă, Piersicuţă, nu prea se găseşte de muncă şi 8 milioane pe prafu’ ăsta şi la vârsta mea e pomană!… Plus că patronu’ e băiat bun, ne dă banii la timp, nu ca alţii… Ne mai măzgăleşte şi cu câte o primă micuţă din când în când…
– Du-te, bă, d-aci, că eşti fraier! Stai dă pază vrei, nu vrei, vară iarnă, mai mergi şi în week-end când pica la rând…
Prună oftează şi-şi potoleşte furia şi-apoi spune:
– Bă, Piersicuţă, ce vrei mă să fac? Eu aşa m-am născut, muncitor, bărbat, nu ca tine păsărică. Tu te-ai descurcat bine, te-ai măritat din interes, dar eu sunt aşa, mai fraier…
Degeaba ai o p**a daca e mica, tot nu te compari cu pasa***a :))
=)) Nu eşti normală, am scuipat cafeaua pe monitor!
Ar fi de râs dacă n-ar fi de plâns. Am auzit de nenumărate ori “decât să muncesc pe … milioane, mai bine stau acasă”. În condițiile în care persoanele care spuneau asta nu păreau a avea o situație financiară care să le-o permită.
Trist e că îşi permit să bea şi să fumeze. N-am înţeles niciodată care-i secretul, cum se descurcă?
Am o colega care s-a lasat de bautura pentru ca nu-i ajungeau banii sa-si ia si tigari, pentru ca, spunea ea, nu prea merge una far’ ailalta. Intr-un timp se lasase de tigari, ma rog: fuma Namdamitu, dar cum sticlele aveau un defect major (se terminau prea repede, si la astea nu s-a inventat Namdamitu), a ales dragostea dintai, iar cand nu mai are bani de abonamente pentru transport, isi mai ia din concediul de anul trecut. Cum se spune, isi ia zilele…
Urâtă treabă!
E adevărat că ăsta-i unul dintre puţlne joburi disponibile în România.
Şi să fii paznic nu-i uşor. Dincolo de pericol, trebuie să stai în picioare câte 12 ore.
După terminarea zilei de lucru, nu mai ştii să mergi…
Eu văd în general paznici blajini, cu 2-3 câini pripăşiţi pe lângă ei, destul de… relaxaţi.
Cel mai naspa e cand dai peste cate o pasarica pasaricita de tot… De fapt, daca stau sa ma gandesc mai bine, nici pasarica-pasarica nu exista de-adevaratelea, ca daca e cate una care-si da ochii peste cap, se face ca leasina si falfaie din gene, de fapt nu e pasarica sensibiloasa: e doar ingenioasa… Pasaroiu’ pasarica… e cum s-ar zice un fel de ‘zda plange.
Păsăroiu-păsărică şi păsărica teatrală –
Draga mea, le-ai făcut o exprimare magistrală.
Iote că nu m-am gândit niciodaă la bărbații de genul ăsta în felul ăsta!
Iar comentariile de mai sus… savuroase pur și simplu. Dacă ar fi să fac un clasamnet după inima mea de păsărică, Cuvânta ar fi pe primul loc. :))
Aprob !
Si eu aprob. 😀
Si asa ajung cersetori pe strada, ca sunt prea ” mandri” samunceasca pe … milioane.
Nici cerşetori nu ajung, că dacă ar ajunge ar duce-o mai bine. Au demnitatea să ceară mai mult pe la cunoscuţi 😉
E de-a râsul plânsul. Mulţi trăiesc din împrumit, ciubucuri şi…eu mai ştiu ce, munca nu le mai place.
Pretenţii cât cuprinde
Cazuri in Bucuresti.
la un moment dat, o amica in Bucuresti, cauta ajutor menaj. I-a cerut 120 lei, pt 3 camere, 6 ore de munca.
UPS!!
Alt caz, bona + menaj usor, 10 ore pe zi, 5 zile pe sapt, 1800 roni. Intarzia, ba cerea bani in avans etc. UPS!!
Alt caz, trebuia sa imi repar instalatia electrica. Primul meserias: 4-6 ore de munca, 300 lei. UPS!! Am gasit un prieten, recalificat (CRIZA), mi-a facut la 100 lei, acelasi timp.
Ca o concluzie, sunt meserii de penurie, bine platite, dar sunt si meserii de fudulie, prost platite. Pt ca suntem capitalisti, depinde de noi sa ne adaptam la piata asta dinamica. Eu cred ca mai bine se descurca un electrician bun decat un avocat shomer.
Aşa-i. În capitalism avocatul şomer ar trebuie să se reprofileze şi să bage degetele-n priză cu succes…