Mi-e drag de mor când mi se întâmplă să mă simt ca ţăranul ăla venit în Bucureşti, ăla care nu calcă pe linia de tramvai de teamă să nu se curenteze. Cele mai tari faze le-am avut în WC-uri moderne (alo, ăia din spate, vorbeam serios, terminaţi cu prostiile, ce mama naibii??), faze în care nu ştiam să dau drumul apei ca să mă spăl pe mâini şi pipăiam în neştire pe lângă ţevile alea: „O fi cu senzori? O fi fără senzori? Şi-acum pe ce dracu’ mă şterg?!?”
Recent am păţit-o iar la un eveniment: am vrut să-mi pun cafea din filtrul ăla şmecher, dar arăta prea şmecher şi era prea multă lume în jur ca să mă fac de râs zâmbind frumos. Ca de obicei, nici un indicator care să-ţi spună ce să faci ca să vezi cafeaua în ceaşcă. Am aşteptat să văd măcar o persoană folosindu-l şi am purces la treabă. Moamă, ce cafea bună!
Cu care ocazie mi-am adus aminte de nepotul meu, când am mers amândoi în wc la mall. L-am dus la femei, la 3 ani ai lui nu mă aşteptam să se deranjeze vreo femeie, ba dimpotrivă chiar, acum face cele mai mari cuceriri, şi când am intrat în wc şi-a încrucişat picioarele:
– Hai zi, unde facem pipi?
L-am dus în şirul de toalete şi când a văzut uşile de lemn rânduite aşa frumos a exclamat râzând cu gura până la urechi:
– Facem pipi în dulapuri?!?!
Tot auditoriul feminin din decor chiţăia pe lângă el. Abia l-am potolit din râs ca să facă pipi. Se simţea bine, în centrul atenţiei.
Când am pornit uscătorul de mâini s-a speriat şi a luat-o la fugă prin mall. Şi eu cu mâinile ude după el.
Voiam să spun că mi-aş dori să ai nişte indicaţii simple pe chestiile pe care le foloseşti, să nu te mai simţi ca ţăranul pe linia de tramvai.
Voi când v-aţi simţit cel mai bine aşa… ţărani?
M-am simtit putin asa cand am intrat in contact cu prima masina de spalat vase. Auzisem eu ca exista, ba chiar ma gandeam ca ar fi buna una la casa omului, dar am amanat momentul. Apoi m-am mutat in Belgia si aveam una la birou… Cam multe butoane! :))))
Aşa făceam la programele maşinii de spălat rufe. Am făcut frumos un tabel ca pentru proşti, am scris pe scurt ce face fiecare program . Mă crezi că e şi acum lipit pe maşină?
Maaamă, de câţi ani am maşina asta!…
A mea are numai 3 butoane de apasat si unul de invartit… mie imi ajung doar doua din alea de apasat ca sa ma simt taran destept 😀
Ăla de învârtit reprezintă emanciparea?
Ezact!
Sunt cam 2 săptămâni de cănd mi-am luat PC (desktop) cu Windows 8.1 pe el. Sunt complet pierdută şi mă ştiam foarte descurcareaţă în folosirea PC-urilor. Naiba ştie cum se-nchid aplicaţiile si nu stai cu j-de mii de aplicaţii deschise simultan, cum te întorci măcar cu un pas în urmă (adica cum dai un back fără să ieşi complet din aplicaţie iar când chiar vrei s-o-nchizi te plimbi cu şoricelul peste tot doar doar…), cum anulezi (adică dai cancel), cum ajungi în sfântul explorer să vezi bine cunoscutele directoare şi fişiere ….
ţăranca e pe cămp, ţăranca e pe căăăămp uraaaaaaaaaaaa drăguţa mea ….
Stau cu fi-miu de aproape 8 ani şi mai dibuim noi una alta că suntem şmecheri (mai ales el! serios)…. mda, mai ales în primele zile, aveam niste senzaţii … … …
Am şi eu o nelămurire: ce i-a apucat domne cu sincronizarea a tot şi cu toate, cu “claudu-n ceruri”. Înţeleg avantajele dar un picuţ de intimitate e chiar aşa de dăunătoare? Zici că-i ciumă intimitatea asta, zău aşa!
Aşa şi eu cu Windows 8. În plus ai mei, la servici, mi-au zis că n-are română tradiţională. Aproape că m-a luat cu plâns, pe urmă m-am gândit că n-are cum să nu fie şi m-am apucat s-o caut şi mi-am instalat-o. Pentru mine este important că aşa ştiu tastele şi nu vreau să mă apuc acum să le reînvăţ. Pe urmă m-a enervat că nu ştiam unde e Control Panel şi de unde să închid. Acum ştiu că dacă (din Desktop) apăs Alt+F4 se închide calculatorul şi nu mai trebuie să cotrobăi prin toate ferestrele de pe margini.
Domne, dacă e sincron ,ai acces “în ceruri” de oriunde şi de pe orice te-ai afla. E mişto.
Eu m-am simțit așa când am folosit pentru prima oară mașina de spălat rufe automată. Nu mi-a spus nimeni că lucrează în cicluri și că după un ciclu se oprește. Când am constatat că nu mai scoate nici un sunet, am zis ”Gata ! S-a dus !” I-am telefonat disperată nașei mele, care își luase una la fel nu cu mult timp înainte. A râs de s-a stricat, fiindcă pățise și ea la fel ! :))
Nu, eu am uitat că trebuie să aştept 2 minute după ce se opreşte ca să deschid uşa şi dacă nu trăgeam de ea cu o poftă!… Mă uitam după vreo clapetă magică, ceva… Sufletu’! Nu era nimic.
Abia când a făcut “clanc!” mi-am adus aminte de alea două minute 😀 Deja eram cu mâna pe telefonul de service.
*ramas in bezna in baie intr-un hotel, ca n-am stiut sa bag cartela in slot(era de ala care iti dadea primele 20 de secunde dupa intrare curent in camera). si apoi, ce RTFM in bezna?
*sunat pe toata lumea inca odata in primele doua saptamani, cand am pus mana pe primul zmartfon
*am rugat un strain sa-mi bage masina in marsarier, cand, intr-o delegatie, am avut pe mana prima masina cu inel pe schimbator 😐
=)) Doamne, ce-am cârâit o maşină cu inel pe schimbător!… Trageam de el cu două mâini!
Cât despre cartele, am păţit-o în lift la spital privat, era să nu mai ajung să-mi văd nepotul la naştere, că stăteam ca fraiera cu cartela în mână şi n-aveam unde s-o bag. (Trebuia doar să o trec prin faţa aparatului… )
:)) vorba lu’ Mel, orice are mai mult de 2 butoane ma baga in ceata.
cel mai rau m-am simtit taranca atunci cand am folosit o toaleta undeva, si nu gaseam de unde se trage apa. m-am uitat in sus, in jos, pe pereti, am pipait pe langa vasul de wc, am apasat pe faianta, in speranta ca o exista un buton ascuns :)) si nimic! abia cand am cedat psihic si-am iesit din cabina, s-a tras apa singura.
:))) Am păţit cu un bec aşa. Intru în toaletă, beznă totală. Mai că-mi venea să ies, că nu ştiam unde sunt.
Domne, nu mai sunt toaletele ca pe vremuri să intri în ele după miros! Acum nici nu ştii unde eşti!
Abia după ce am făcut două piruete stânga- dreapta s-au trezit şi senzorii becul să se aprindă.
e o crasma in Sibiu unde la toaleta barbatilor, la pisoare sunt tot becuri de alea cu senzori de miscare; se aprind cand intri, cat iti tragi fermoarul si tzac! bezna! dai din cur, fluturi pletele, ca na, aproape toate mainile sunt ocupate, si-ti dai seama ca ala se va aprinde numai daca stai cu fata, cand de fapt o sa intre cineva in buda. na, aici nu stiu cine-i taranul, da’ ii banuiesc pe aia care au facut buda, si nu se simt. apropo, e terasa unde bea tot carierul bere vara, multa bere
si scuzati detaliile intime ale unei buzi de barbati
Scuzăm, oricum la “fluturatul pletelor” m-am gândit că sunteţi numai rockeri.
La mine e mai simplu. Orice are mai mult de două butoane (de pornire și de oprire) mă pune în dificultate. Așa că-s țărancă toată ziua. Și nu doar pentru că m-am apucat de agricultură. 😀
Taci că şi agricultura e problemă nevoie mare! Seamănă atâtea frunze între ele, de nu ştii ce-i de pus în oală şi ce-i de ornament!
…si ce se foloseste pentru recreere…
Sticla.
Se cheama “bong” 😀
Eu, proaspat angajata la o firma. O colega imi facea initierea in tainele firmei, ma luase de-o aripa si ma plimba prin toate birourile. “Acesta esti biroul domnului Zgimbirel” (fara Zghimbirel inauntrau), “acesta este biroul colegei noastre Zuzelca” (Zuzelca nu era p-acolo) samd. Penibil a fost cand a continuat “aceste este biroul lui XYZ… si acesta este colegul XYZ” (colegu’ facuse niste ochi mari, se holba cand la mine, cand la ghidul meu, cre’ ca se intreba care dintre noi e mai cretina), si mi-a pus capac atunci cand m-a dus de mana la noul meu cotet, mi-a deschis PC-ul, mi-a adus un scaun, m-a invitata sa sed, mi-a pus un vraf de dosare in brate, a suspinat usor si-a soptit: “si acum ne apucam de treaba…” dupa care s-a ridicat, mi-a mai pus in brate o chestie si a zis “acesta este un clipboard”… N-are rost sa zic cum s-au uitat aia care treceau p-acolo si ce ras ma busea pe mine…
Baia parca sa zic ca nu mi-a aratat-o, da’ o iert, pentru ca mi-a aratat cafetiera…
Colega aia or era într-o parte, or avea prea multă experienţă cu noi colegi :))
Am patit-o la un hotel, unde copilul meu a avut chef sa mai descopere ceva si a pus dopul la chiuveta. Si, hi, hi, hi, n-am stiut cum se ridica dopul. Noroc ca a fost la plecare si nu a trebuit sa cer ajutor personalulului hotelului si nici nu nu se umpluse chiuveta sa dea pe afara! “Oraseanul” familiei plecase si eram numai eu cu copilul. :)))
Şi-aţi lăsat chiuveta să se umple… uşurel?!
Apa am oprit-o, dar n-am mai putut sa o scurgem pe cea din chiuveta! :))
Ah, cartela de la hotel și curentul din cameră – check. Prima dată când am dat de o chiuvetă cu senzori și a țâșnit apa de am zis că fac atac pe loc – check. Trei luni în care am băut ness și 3 în 1 la biroul în care eram intern, fiindcă nu am reușit să înțeleg cum să folosesc mașinăria aia de făcut cafea – check. Windows 8 panic – check, pe laptopul unei colege, nu-mi trebuie încă asemenea bătaie de cap.
Dar una bună ne-a povestit-o un prof în generală: cică era cu ani în urmă, prima dată când mergea la o masă mai fancy și a avut un fel de mâncare cu pește, ceva ce se mânca doar cu mânuțele, moment în care a observat pe masă un bol cu un lichid. A terminat de mâncat și a băut din apa respectivă (era aromatizată cică), că nu știa pentru ce e acolo, iar peste câteva minute a văzut că oamenii de la masa alăturată se spălau pe mâini în ea. Priceless :))
P.S. Bun găsit 🙂
La rotiseria din Dorobanţi l-am văzut pe unul bând apă din castronul de spălat pe mâini, dar de!… Dacă îmi aduc bine aminte era prima rotiserie din Bucureşti, nu ştia lumea ce şi cum.
Bună! 🙂
Mi s-a întâmplat să am un sentiment de neputinţă, atunci când mi-am cumpărat primul radiocasetofon. Avea o mulţime de butoane şi credeam că e tare greu să-l mânuiesc.
Dar după ce mi s-a explicat ce şi cum, totul a fost exprem de simplu. Şi când mi-am cumpărat primul televizor color am avut acelaşi sentiment.
Ah, primul radiocasetofon… Câte casete stricate din cauza butonului REC !…
Eu ma fac de ras frecvent, nici nu mai rosesc, spun doar “ce vreti, am buletin de mediu rural, la mine in gradina nu cresc de-astea!’ Si mai am o insigna pentru concedii :”nu sunt taran, doar locuiesc departe de oras!”. 🙂
Toamna trecuta, cand ne-am dus grup organizat in Italia, la hotel primul lucru ne-au instruit sa nu tragem de snururile din baie aflate intre wc. si dus, ca e alarma in caz de stare de rau, nu de acolo se trage apa; bineinteles ca toti am tras de sfoara, sa ne convingem! :))
Mai ales tu! :))) Cred că te şi sprijineai de ea, ori de câte ori aveai ocazia!
Asta îmi aminteşte de filmul Demolatorul (Demolition man) cu Sylvester Stallone – când asta, după ce-a fost criogenat nu stiu cââi zeci de ani, nu ştie cum stau lucrurile – şi tot întreabă ce se face la baie cu cele trei scoici. Toată lumea râde, dar până la sfârşitul filmului am rămas cu nelămurirea – la ce-ţi poate folosi trei scoici în baie? Stai ca “ţăranul” şi nimeni nu-ţi explică. Pe de altă parte am păţit-o şi eu tot la baie într-un loc select – când nu ştiam că apa se trage singură în momentul când deschizi uşa să ieşi :)) Când m-am dat bătută că nu găseam pe ce să apăs – şi am ieşit că nu puteam sta o veşnicie acolo – apa a pornit singură. Sistemul ăsta a fost inventat pentru ăia de uită mereu să tragă apa :))
Cred că a fost inventat pentru bărbaţi
şi ca să leşine femeile de nervi înăuntru !… :))