Umblam cu maică-mea prin piaţă nu neapărat după castraveţi, cât după muşamale şi-alte casnice ca de curăţenie de Paşti, şi se opreşte maică-mea la o tarabă de verdeţuri pusă singuratic între alte tarabe de chiloţi, farfurii şi-alte chestii intime.
Vânzătoarea – o dulceaţă. Îi vindea unei femei vorbind continuu „Şi de care vreţi? Cum să fie? Vă ajut să puneţi?”
Mama – cucerită. Îşi aduce aminte brusc că ne trebuie castraveţi şi trage către tarabă.
Văd că vine o femeie cu sacoşa în mână, se dă pe după tarabă supărată, îi întinde vânzătoarei produsele înapoi şi îşi ia banii. Zic:
– Hai, mamă, să mergem, că e prea dulce tanti asta.
– Aşa eşti tu , tot timpul! N-are voie femeia să fie simpatică şi să-şi vândă bine marfa, că ţi se pune ţie de-a curmezişul.
– Mamă, e PREA simpatică.
– N-are nimic, măcar vinde frumos. De furat toţi fură la cântar.
În clipa aia vânzătoarea i se adresează:
„Spuneţi, cu ce vă ajut?” „Daţi-mi, vă rog, 2 castraveţi”, iar eu fac paşi mai încolo bombănind în barbă ca Morocănosul.
Acasă,desfăcând cumpărăturile :
– Ia uite, fată, nenorocita aia mi-a cântărit 2 castraveţi şi mi-a pus în pungă numai unul!…Nici nu m-am utat când a legat punga la gură!
– Hahahaha, asta-o o modalitate nouă de tâlhărie. Cine nu cască ochii, cască buzunarul! Când ţi-am zis?…
Mama, analizând castravetele:
– Bine că măcar e mare…
‘Geaba încerci tu să-i zgâlțâi wa-ul, că femeia e hotărâtă să vadă doar binele din om. :))
Aşa-i cu astigmatism… 😀
Ei, sa fie de pomana! Rea mai esti, duamnii! Nu ai ajuta si tu o femeie atat de draguta! :))
Am încercat să fiu mai bună cu ocazia postului, dar nu mi.a ieşit
Maica-mea in piata… Voia sa-si cumpere ardei: i se pupazase sa-si faca ardei umpluti. Prudenta, ii spune vanzatoarei ce vrea si-o intreaba daca-i da voie sa-si aleaga ardeii, aia cica da. Isi alege maica-mea 10 ardei, ii baga-n punga si leaga punga la gura, i-o da vanzatoarei si aia o arunca-n tas. Maica-mea se scarpina in geanta dupa portofel, aia ii zice cat face, si cand si-a luat punga, a vazut ca-i dezlegata si cam plina si cand s-a uitat in ea, a numarat opt ardei babani. I-a zis aleia ca nu-s ardeii pe care si i-a ales ea, pentru ca ea si-a ales zece ardei mititei si acolo sunt opt supraponderali. Aia o balacarea pe mama, mama nu se lasa si, la un moment dat, i-a zis aleia ca daca nu-i da ardeii ei, ii ia p-aia opt si nu-i plateste. Aia “da-mi punga”, mama “nu-ti dau nimic daca nu recunosti ca mi-ai schimbat marfa” si… uite-asa, asteptand sa recunoasca aia, s-a plictisit mama, i-a zis “si tacerea e un raspuns, multumesc, la revedere” si a plecat cu ardeii aleia…
Măi, e grav. Ţi-e frică să mai cumperi ceva…
Pe de altă parte, am cumpărat de la supermarket o salată creaţă. Stă de 2 săptămâni în frigider şi nu şi-.a schimbat nici forma, nici culoarea.
Ii prind binisor din urma si legumicultorii nostri, ca-s destui care folosesc “ajutoare” fara masura…
Acum ce sa mai zica si ea… :))
Cam aşa 🙂