Aseară chiar eram obosită, bai, dar obosită de parcă folosisem sapa toată ziua, nu la croit parlamentari, ci la munci câmpeneşti. Culmea e că nu făceam decât să stau în fund şi să scriu la tastatură. În general cifre, ca să fim înţeleşi, adică tot n-am timp de carte.
Ştii că cea mai bună bere e aia băută după nişte muncă serioasă? Dacă nu ştii, nu-i bai, ai timp să înveţi. Eu am aflat chestia asta după ani de zile de negaţie că „ştiu eu, domne, că nu-i aşa” şi după ce cu adevărat am muncit până la epuizare (fizică sau psihică).
Şi-aveam oboseala aia cumulată de nişte multe zile de îmi venea să urlu de atâta stres, astfel că mi-am tras o bere lângă tastatură, am suflecat mânecile cu nădejde şi ţin-te Mixo, să vedem dacă mai ai spor la treabă!
La un moment dat nu a mai mers, abia se ţineau cifrele după mine, eu scriam una, ea zicea alta, şi zic „hait! na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o! Să vezi că m-am chiaunit dintr-o bere!”
Cu toate că mă simţeam trează şi dumirită, abia târziu am înţeles de ce nu mergeau cifrele în acelaşi timp cu mine.
Aşadar, cumnate, data viitoare când faci cadou tastaturi wireless, fă-ţi pomană şi cu nişte baterii de rezervă. Măcar o dată la 2 ani. De preferat de ziua mea. Mulţumesc.
😀
Pai de ce crezi c-au reusit egiptenii sa ridice ditamai piramidele? Pentru ca dadeau muncitorilor bere in loc de apa. In timpul programului regulamentar de 12h le dadeau de-aia mai slaba, ca radler-ul, iar dupa program bagau si de-aia normala, ca sa mai relaxeze proletariatu’.
Acum nu cred ca dadeau altceva scribilor, dar este cert ca si penele lor de scris erau “wireless”. Deoarece pe vremea aia puteai avea necazuri mari cu faraonul sau cu Marele Preot daca stricai caligrafia sau nu scriai ce trebuie, se pare ca berea face pereche buna cu munca, atat intelectuala cat si fizica.
Uite de-aia nu inteleg eu de ce compania pune la dispozitia angajatilor apa plata, in loc sa puna un keg rece de bere slab alcoolizata… 😀
=)) Măi, tu ai băut vreun radler de dimineaţă ?
😀 😀
ani de zile n-am inteles treaba asta cu berea, mie nici macar nu-mi placea la gust. insa toamna trecuta, am avut cateva zile obositoare rau de tot la job, si intr-una din seri sefa mea mi-a cumparat o bere cu drojdie. da, stiu, suna oribil, si nu arata prea grozav, cu chestia aia tulbure pe fund :))
insa chiar mi-a placut, m-a uns pe suflet. nu e asa amara ca cea normala, insa nu toate tipurile astea de bere sunt ok. pot avea gust diferit de la marca la marca, deci e pe incercate 🙂
Pe încercate, dar nu mai multe în acelaşi timp.
:)) Aşa cadou – cu repetiţie mi-ar trebuie şi mie. Uit mereu să cumpăr baterii la orice presupune baterii – de la ceasuri la tensiometru. De asta din când în când am tensiunea mică spre foarte deloc – că n-are săracul tensiometru baterie. Prima dată când s-a întâmplat să nu funcţioneze – mi-am zis – Hait, că s-a stricat şi ăsta. De atunci m-am învăţat ce problemă are, dar de cumpărat baterii tot nu m-am învăţat. Noroc că tastatura mea nu are baterii :)) Că aş păţi fix ca tine.
Îţi dai seama să văd că nu mai am puls pe tensiometru ?? Aş face infarct degeaba…
Ştiu despre ce vorbeşti. Tot tastatură şi mouse fără fi am şi eu. Atât că nu m-am îmbătat decât o dată în viaţă şi nu mi-a mai trebuit. Acum sunt antialcoolic. Nu mai spun că berea e amară şi puturosă…
Eu sunt proalcoolic, dar cu măsură.
…fără fir… desigur.
Intr-o zi ma panicasem eu ca mi s-a blocat laptopul. Totusi, inainte sa sun la depanari (a se citi sa-l scot pe sot din baie), am incercat padul. Ala mergea. Deci, clar, se terminase bateria in mouse. 😀
Colateral. Si husband are tot mouse wireless. Intr-o zi nu-i mergea de nicio culoare. A incercat sa si-l puna pe al meu, nici ala. Nici cum… Pana cand si-a dat seama ca il credea pe al meu al lui si invers. Dar cu receptorii nu le incurcase, deci nu prea ii ieseau socotelile. :))
Asta cu mousii e cruntă: eu să dau cu mousul pe ecranul meu, si sa se mute paginile pe laptopul lui fi-mea :)))