cu dacia la mare 4

– episodul 4 –

E inuman să tragi de tine să stai treaz noaptea din diverse motive, în loc să dormi. Orice om serios stă treaz noaptea numai dacă a rămas voios de la sărbătoarea de peste zi şi se distrează în continuare. Altfel… ce-şi face omul cu mâna lui, condus dinozauro-mobil se cheamă.

Trecem rapid pe lângă Eforie Nord şi ajungem în Eforie Sud. Aici, trebuia să căutăm noua vilă de cazare printre cele de pe marginea drumului. Toată lumea – zgâială pe geam. Inclusiv Blackie.

Tot cu ochii după vila de cazare, la un moment dat nu mai am simţul drumului cu geometria lipsă a roţilor mele şi hârjâi un pic roata dreaptă în şanţul de vreo 10-15 cm. Coechipierii mei se crispează de parcă de parcă le-am dat lămâie sau le-am tăiat venele. Mă uit rânjind la tata:

– Nu-i spune lui Mixu. Ştii ce părere bună are despre condusul meu, n-aş vrea să-i dau iar motiv să râdă de mine.

– Bine- bine, mă calmează el. Dar hai să ne uităm la drum, dă-o dracu’ de vilă, că o găsesc ăştia din maşina lui!

Cu adevărat că găsesc ăştia vila, parchează scurt în faţa ei, şi zbang! parchez şi eu.

În timp ce ei se întreţineau cu gazdele umflate de somn la prima oră a dimineţii, tata mă trage uşurel deoparte:

– Ziceai să nu-i spunem lu’ ăsta cum ai călcat în şanţ?

– Îhâm!

– Păi ai lăsat un sfert de capac în şanţ şi restul e la loc pe roată. Ce facem?

– Aoleu, cum naiba scăpăm şi de restul?

– Şşşşt! Las’ pe mine! zice tata.

Cafele, chestii, bine aţi venit, (Doamne ce-aş dormi!) şi îl văd pe tata cu un briceguş pe lângă roata maşinii mele să desfacă restul de capac, cu Blackie pe lângă el şi cu scuza că îşi face căţeaua nevoile. Mai târziu aruncă restul capacului de roată în tomberonul gazdelor fluierând pe lângă ele de parcă habar n-avea ce se întâmpla.

 

Mult mai târziu, în parcarea de la plajă, mă întreabă Mixu:

– Ia uite, nu mai ai capac la roata din dreapta! Cum dracu’ l-ai pierdut?

Tata mi-o ia înainte:

– Păi cum vrei mă să reziste toate alea pe maşină, că simţeam că se dezmembrează pe autostradă?!  După ce că o laşi să conducă jaful ăsta?!

Zicea aşa de serios de-mi venea să-l cred şi eu. Mixu s-a simţit aşa de prost de n-a mai zis nimic.

Seara, gazdele:

– Nenorociţii ăştia nu mai au unde să-şi arunce gunoaiele, ne umple nouă tomberoanele! Azi am găsit nişte chestii de te cruceşti!…

Tata le întrerupe firul poveştii:

– Nişte nenorociţi, ce să mai vorbim? Dar să-i lăsăm şi să ne ocupăm de treburi importante: ce-i dăm să bea lu’ fruntaşa asta de fi-mea, că a condus toată noaptea trecută şi e paraleu deja? Să nu mai vorbim de astalaltă, că a stat în maşina în care a condus paraleul?!