Mulțumesc tuturor celor vreo 200 de inși care m-au vizitat în perioada în care n-am zis mai nimic, n-am răspuns la comentarii și totuși… sper să mă viziteze în continuare.
Sunt “blogger” de ocazie, în principiu scriu pentru că îmi place.
A durut să văd că sunt vizitată de unii doar pentru că îi vizitam eu pe ei. Pe la ăștia nu mai trec. Din principiu. De-a lungul vremii am renunțat la mulți prieteni de ocazie, d-ăștia de umplutură. Mai bine beau o bere singură decât cu un prieten fals. Îmi pare rău s-o spun, dar în blogosferă e mai abitir ca-n viață. Adică sunt mult mai multe curve care nu o spun deschis. În viață, am întâlnit curve sincere. În blogosferă doar par.
Bref, nu sunt propovăduitor, facă fiecare cum îl duce mintea! Tot ce sper e să aduc o umbră de necaz normal și umoristic pe firmamentul “net-ului”. N-am pretenția că știu să învăț pe cineva mai bine, sunt destul de praf și eu. Mă uit în jur și prind curaj. Mă uit ce scriu alții și mi se pare că sunt altfel.
Pot să sper, mai în glumă, mai în serios, că viața merită trăită și că tot ce pare greu, nu e. E doar un hop peste care să trecem.
Hai să-mi tai macaroana de la treburi sincere, devin sentimentală și mai mult decât tăioasă, or asta nu e singura parte cu care v-am obisnuit din MELANJ DE VIATA.
Va să zică, mulțumesc “fanilor”!
Ăia adevărați.
:*
Eu n-am scris demult pe blogul meu. Sunt extrem de ocupata si obosita, dar mai ales lipsita de inspiratie, asa ca mi-e teama ca-mi voi pierde urmaritorii fideli. Inteleg de ce simti nevoia de-a le multumi fanilor 🙂
N-ai cum, mie mi-e drag blogul tau. Sunt destule de citit acolo 😉
Am simtit nevoia sa multumesc, pentru ca am vazut singuratatea in care m-au lasat “restul”
“Mă uit ce scriu alții și mi se pare că sunt altfel.”
Asa e, d-aia orice-as avea de facut, in jur de 11 las tot si vin la tine 😀
Viata e grele, e plina de rahaturi, da’ si cand iesi… O pereche de pantaloni maro am auzit ca functioneaza, ridica moralul :))
Uite de dragul tau as scrie orice tampenie in jurul orei 11 :))))
Azi de exemplu, puteam sa scriu ca am facut carari la baie de emotie, pana apar rezultatele de la evaluare cred ca fac si cistita ,naibii!
Si io citeam cu placere si-mi rodeam unghiile pana aflam ceva :))
:))
Cu plăcere!
Și nu pune la suflet atâta…
🙂
Nu pun chiar in fiecare ceas, dar cand pun se mai revarsa… 🙂
Te-am descoperit prin iarna lui 2012 (de la Alioja din lista :)) si de atunci trec aproape zilnic pe la tine. Nu sunt bautoare de cafea, sunt bautoare de mixy si nici nu vreau sa ma vindec :))). Imi place de mor sa citesc ce scrii, indiferent daca este ceva vesel sau ceva mai putin vesel. Nu prea ma pricep la cuvinte asa de bine ca tine dar sa sti ca mai suntem si noi astia care nu comentam dar care radem alaturi de tine atunci cand esti vesela sau suntem alaturi de tine cu ganduri bune in momentele mai putin bune. Si vorba lui Silavaracald “nu pune la suflet atata” :).
Nu trebuie sa te pricepi la cuvinte, ca nu suntem neam cu Creanga. Putem vorbi ca muritorii, asa, mai simplu :))
:))
Toate ca toate, dar sa bei berea singura???? Pai ai gasit tu prieten mai sincer ca mine cand e vorba de bere????
Noooo! Stai sa vad rezultatele de la examen si iti spun daca bem de fericire sau de necaz :))))
Prezenta, cu si fara feed-back, dar parca e mai vesel cu. Insa vorba ta, decat un comentariu din obligatie mai bine singur. Insa cumva vad ca nu esti singura 🙂
Mda, acum vad si eu. Mi se parea ca nu-s decat eu si ecoul meu.
Imi pare rau sa te anunt, Mixoaso, dar asta cu blogareala e a two way street. Nu stiu la ce te astepti? Atata vreme cat nu ai interactiune cu participantii la trafic si nici nu scrii mai des asa se intampla, lumea se duce mai departe. Dar cui ii place va reveni atunci cand scrii din nou. Oricum presupun ca te citesc mai mult oameni “straini” decat cunoscuti asa ca deh… ei nu-ti datoreaza tie nimic. Si nici tu lor. Tu scrii pentru tine si atat. Nu pentru ei. Iar ei citesc pentru ei si atat. Nu neaparat pentru tine. Pentru ca… ei nu te cunosc de fapt. Suntem o insiruire de litere pe un ecran pentru cei care nu ne-au vazut, pipait, mirosit in real life. 😀
Daca scriam pentru mine si atat scriam de cate ori pe saptamana si cum imi spal chilotii sau ce borhot pe post de mancare am mancat in pauza de masa.
In speranta ca sunt melanj de viata si nu doar o insiruire de litere pe un ecran…
:*
Eeeete na. Toti ne scriem vietile si suntem doar o insiruire de litere pe un ecran pentru ceilalti. Sa fim seriosi…
sa incercam sa fim…
Bine ca te citesc pe tine, ca altfel mizantropia mea ar atinge cote critice.
Esti altfel. Esti bine.
as fi jurat ca am efect de plus pe mizantropie
Bey, eu am mai scris ca in jurul meu pute a cacat…dar mai am timp si de cate un ,,parfum” de blogosfera. :))))
Nice! :))
De ce sa bei o bere singura? pai daca e bere cu lamaie ma inscriu si eu in randul fanilor…
Din cauza ta am trecut si eu pe bere cu lamaie. Ma simt om serios 😀
bre mixo, blogosfera românească e după chipul și asemănarea societății românești – așa că…. nu te mira.
De fapt e chiar societatea românească online ( nesimțită, mincinoasă, pașivă, căcăcioasă, șamd.).
Tu scrie, scrie orice, că o mână de oameni tot te va citi .
Keep rolling mixo !
eu cand tac imi ingheata graficul. in jurul lui zero grade. dar asta e acolo, la el, nu-mi bat eu capul .
eu vin si iau cu lopata cate 10 postari o data, sa imi ajunga pana data viitoare cand mai am timp :))
in rest bat mingea pe afara si joc miuţa cu mine însămi pe net.
As vrea sa te pot vizita mai des, as vrea sa mai am puterea de a comenta, asa cum faceam candva. Nu reusesc, in parte pentru ca sunt foarte obosita, in parte pentru ca blogosfera, cu ai sai oameni rai, mi-a jumulit prea multe pene din aripi, in parte pentru ca ma doare durerea ta si-mi aminteste de o veche durere a mea, durere ce nu s-a vindecat inca, desi au trecut aproape 30 de ani de atunci.
Dar sunt pe aproape, sa stii.
Moaaaa! Contează mult că ai trecut pe aici ! :*