Pe cât de tare mă obosesc, pe atât de tare îmi sunt dragi.
În imagine: fiică-mea, viitoarea liceeană Doamne-ajută să fie repartizată la liceul pe care şi-l doreşte
şi copii soră-mii: nepotul şi nepoata mea.
Nu ştiu despre voi, dar mie dosurile celor trei copii îmi inspiră FREEDOM. Free-dos. FUTURE.
Treaba mea cât am alergat după ei ca să ţin pasul!
În fine, ajungem acasă, se joacă, vin părinţii să îi ia (pe nepoţi).
Întreb copiii:
– Mă, aţi făcut ordine?
-Daaaaaaa!!
Îi cred, că sunt mătuşă. Îi pup, să fiţi cuminţi şi sănătoşi, alea-alea, pleacă.
Şi intru pe balcon:
Muma voastră de ştrengari mincinoşi!!! Cine v-o mai crede, ever!!!
acum, repede, cat e cald: promite-le ca ii crezi si cand o sa iti zica, mai incolo, sa ai incredere in ei ca iti iau cel mai potrivit abonament de spaceship!
=)))))))) ok, dacă nu sunt pe o arătură la vremea aia :)))))
Eu nu inteleg de ce spui tu ca mint copiii. Cred doar ca notiunea ta de ordine difera de a lor. Ai verificat, daca atunci cand te-ai asezat in pat, te-a durut ceva? Daca nu a intrat nici o mana de papusa, nici un ochi de ren, sau corn de elefant pe nicaieri, inseamna ca au spus adevarul :))) puppp la tine
Nu am verificat, şi când am scuturat cearsaful a inceput sa cante o jucarie pe pervazul lui vecina de sub noi.
Asta ti se pare dezordine? :))
Sa-ti arat camera fiica-mii… Cand o pun sa-si stranga jucariile incep sa o doara diverse si apoi o ia somnul. Ultima replica atunci cand am trimis-o sa-si stranga jucariile, printre urlete si lacrimi de crocodil: “S-a dus vacanta mea asta lunga” :)) Asta ca sa-ti dai seama cat avea de strans :))
Ai pus-o să adune şi de la vecini ? :))
Te pun in legatura cu sora-mea, are experiente similare :)))
Ar trebui să fie la dublu ca să o cred 😀 😀 😀
a… da, ca mi-am amintit
in aproape jumatate din situatii sunt ajutat de o chestie pe care S a invatat-o la gradinita(in germana, cu niste unelte de predare sasesti/germane); am descoperit-o intr-o seara in care eram disperat de cate jucarii erau imprasitate prin casa si, pentru ca aduna-ti jucariile nu functiona, i-am zis ‘hai sa le adunam’, la care S incepe sa cante “alle kinder räumen auf” lied, mama-sa stia de cantecel, eu nu(nota: de discutat mai mult cu mama-sa)
cantecelul e asta: https://www.youtube.com/watch?v=G0f7vpNMTVI
cu diferenta ca S si aduna destul de voioasa jucariile, toate la locul lor; vezi ce fac nemtii din oameni?
:))) Ce naiba inseamna “raumen auf”?!
Uff… inseamna ca al meu e cuminte… inca pot intra la el in camera 😀
Asta daca nu cumva doreste sa fie singur, ca atunci nu mai poti intra.
Si oricum, adevarul e ca le mai strang eu din cand in cand, atunci cand incep sa cada peste mine sau cand mai calc pe o piesa de constructie.
Atâta vreme cât nu trebuie să împingeţi cu umărul uşa camerei înapoia căreia se află un munte de jucării, puştiul e ok 😀
🙂 http://www.cc.com/comedians/steve-rannazzisi
=)))))) total expresiv !!!!
pai n-au incaput toate in geanta lui mami 😉
:)) aşa-i, pentru că piesele foarte mici lipsesc
si la altii e la fel :). Si nu, nu doar pe balcon.
Eu am scăpat de jucării. Acum mă împiedic de tricouri.