La momentul de față, în economia actuală, în mileniul ăsta fenomenal și tehnologic în care trăim, în mileniul ăsta în care aproape că dăm mâna cu Dumnezeu, atât de aproape suntem de divinitate, deci în toată conjunctura asta declar:
E BINE SĂ FII SINGUR.
De ce să fii singur?
Da, chiar, de ce dracu’ e bine să fii singur???
Ia gândește-te:
– să ai copil și să nu poți să îl cerți pentru că legea drepturilor copilului condamnă orice ceartă și poți să decazi din drepturile parentale numai pentru că l-ai băgat oral în mă-sa;
– dacă părinți tăi te dau afară din casă, ești bun dat afară din casă, pentru că nimeni nu se bagă în această dulce relație de gradul I decât dacă se lasă cu probe la ştirile… de pe un canal de ştiri;
– dacă iei bătaie de la soț/soție eşti bun de luat bătaie şi show must go on atâta vreme cât nu eşti mort sau vizibil mutilat;
– dacă mergi la bar și vezi că ai loc să te dai la cineva, e posibil să te trezești mâine acuzat de hărțuire sexuală aşa că e de preferat să-ţi bei cafeaua cu ochii în propria ceaşcă;
– dacă ai câini și câinii tăi fantastici mușcă alți oameni, faci pârnaie; dacă nu, oricum e nasol, pentru că trebuie să aduni tot ce cacă câinii-n parcuri, pentru că așa e legea.
Mai aveţi nevoie de argumente pro singurătate??
Le-ai exagerat pe toate.
-poti sa cert copilul. Nu sa urlu/ sa lvoesc(ca nu sunt fiara)
-mama poasa ma dea afara din casa dupa 18 ani. Cu vorba buna si legea in brate. Pe de alta parte, sunt pro actiunea asta,e demonstrat ca nevoia e cea mai buna motivatie.
-daca iau bataie de la barbat, pot face reclamatie si obtine ordin de interdictie la 200m. Daca fac reclamatie, evident. Daca ma intorc sa locuiesc cu haimanaua, atunci sunt eu fraiera. Daca ma intorc, eu am cianura in buzunar.
-pot sa merg la alt bar si sa ma las de hartuit oameni 🙂 Dar cum m-a dat mama afara din casa si tre sa mucnesc/ platesc chirie, nu dau banii pe baruri.
-daca am caine, am si lesa. Obligatoriu. Musca: botnita obligatoriu. Altfel, in Be mi-l poate obligatoriu eutanasia si primesc si o amenda echivalentul a 1-2 salarii. Aici nici nu are voie sa latre in bloc.
Marele argument pro singuratate al meu este: liniste. Nu vreau tv, muzica, vecini sa bocane, bormasina, copchil sa imi turuie la urechi de la 6 juma dimineata etc.
recitesc subiectul si comentariile.
Toate greutatile astea apat pt aia care au mintea de victima.
Comm’on lady! dar de invingator nu se poate? Da, sa ma descurc intr-un concediu ieftin, la munte, cu cortul, si cu copiii si cu bani putini? Sa convietuiesc cu mine daca nu gasesc si cu un colocatar la fel ca mine? Sa fiu fericita si sisngura, si cu copii? Sa nu ma omor cu curatatul, sa nu ma omor cu gatitul, sa nu ma omor cu jobul?
Stiti cine formeaza copchii astia urlatori de iphone? Stiti cine invata sefii ca tre sa tina sluga 12 ore? stiti cine invata barbatul ca tre sa vina acasa si sa gaseasca mamaliga aburinda si cerceaful apretat? NESTE FRAIERE !!!
lasa, din experienta iti spun ca a strange dupa un caine e o corvoada mica mica fata de cat iti dau inapoi :))
si una peste alta in 5 ani n-o sa urle la mine ca-s ingrata ca nu i-am luat nushce aifon, bãrbie si vata de zahar :))
E bine si singur, daca te tine pipota sa faci asta, da e mai nashpa sa fii singur in 2.
brrr. asta cu singur in 2 e crunta.
Daca esti singur trebuie sa duci personal gunoiul, n-ai alternativa. Si paianjenii cine-i mai omoara?
:))) foarte-foarte adevarat! gunoiul, paianjenii si desfacut borcane, astea-s chestiile care ma fac sa regret ca sunt singura :))
In cazul asta esti CINEVA! Cineva care duce gunoiul, cineva care desface borcanele, cineva care omoara paianjenii… Si viata capata alta perspectiva! 🙂
aaaa, uite asta da problema!
Acum, daca privesc limpede, pe cine mai dau vina de mizerie/vase nespalate???
Pai nu stiu, dar deja omor lighioane iar borcanele mai bine le sparg decat sa cer ajutor la capac. Va sa zica… is pe drumul bun 😀
cand a fost scandalul cu invatatoarea care cerea pe fata mita au aparut unele din cele mai aberante propuneri de legi, se pare ca unele au fost si adoptate; toate astea din cauza reactiilor absurde ale comunitatii(parte profesori, parte parinti); atunci am vazut ca orice lege data sa indrepte ceva, le limiteaza de fapt libertatea de miscare a tuturor celor neprinsi in fenomen, cu toate ca acestia sunt net mai multi. deci grija mare cu enuntarea legilor, si mai ales cu aplicarea lor(sunt bune cele existente, avem in 99,99999% din cazuri destule legi bune)
la cele spuse de tine mai sus sunt de acord insa cu arakelian, si asta e un semn ca incep sa iau de buna educatia vestica(cea protestanta), care da, insingureaza; a
colo se pleaca la 18 ani din casa vrand nevrand;
legi foarte clare cu privire la animale de companie(baietilor mei, in Anglia, le-a fugit de acasa catelul; a fost zarit in zona unui aldi, luat de hingheri si recuperat de acolo pe vreo 70 de lire, culmea e ca cel care a dat telefon la hingheri a fost un prieten de al lor, care i-a si anuntat dupa aceea ca a facut-o. scump catel)
flirtul, agatatul, nu e fluierat dupa papuse(joc misto daca e consensual…)
de partea cu certatul copiiilor habar n-am, inca o fac si incerc sa ma educ din mers; vad insa cat dau in bara copiii certati mereu
si asta cu luat in freza de la sot si tacut/mers mai departe tine tot de educatie, a amandurora
mie mi-e ca insingurarea asta devine un trend, usurat de tehnologie si ajutat de ‘bad samaritean’ pomenit aici: http://www.nytimes.com/2014/07/20/opinion/sunday/ross-douthat-the-parent-trap.html
Foarte bun articolul. Recunosc, si mie mi-e teama sa imi las copiii singuri la parculet, chiar daca e la fix 3 case mai incolo.
Oricum, ideea de protectie a copilului, s-a transformat intr-o vanatoare de vrajitoare. Acum copiilor li se spune la scoala ca daca parintii sunt rai cu ei, pot fi trimisi la inchisoare.
Termenul de “rau” bine-nteles ca este inteles cu totul altfel de catre copii. Rea sunt si eu pentru ca o pun pe fiica-mea sa stranga jucariile. E o presiune fantastica pe parinti, mai ales daca incearca sa isi educe copiii, sa nu fie niste maimute salbatice cand or pleca de-acasa.
Eu vreau ca fiica-mea sa reuseasca in viata, si asta depinde foarte mult si de notele de la scoala. Daca n-o pun sa faca exercitii sau sa citeasca, nu poate lua note bune. Daca o pun, inseamna ca o presez si o stresez, si autoritatile se pot sesiza.
E greu de decis limitele cand o regula buna poate sa ajunga sa constranga prea tare. In orice situatie!! nu numai in relatia copil-adult, dar si societate. Regulile naturale (cele ce vin din jungla) sunt singurele fara efecte abuzatoare: “leul ma mananca daca e flamand si nu alerg bine :))”
Echilibrul vine insa din familie. Din interior. O familie conflictuala, o mama urlatoare si opresiva va dobori restul vietii copilului.
P.S. Asta cu notele bune e specific europei de vest, exista f. multi copii cu note medii care au reusit in viata: pt ca au incredere in ei si au incercat.
ca pomenit notiunea de “rau” la copii, mi-ai amintit de Imparatul mustelor/ Lord of the Flies, sunt sigur ca exista undeva un experiment viu(si copiii din Blood Diamond)
brrr…
M-ati omorat cu imparatul asta, trebuie sa vad neaparat despre ce e vorba 🙂
Traiesc la propriu, in timp ce fata mea e la scoala, toate transformarile astea. Sincer, cat a fost in scoala generala mi s-a parut ca nu prea am cu cine sa vorbesc – dintre parinti, care strica EXAGERAT de mult. Sper ca macar la liceu lucrurile sa stea altfel.
@arakelian: asta cu notele bune e cam frectie la picior de lemn. As prefera sa nu ia note bune daca as sti ca viitorul o sa fie unul stralucit. Din pacate perfectionismul si capul pe umeri nu prea fac_casa buna cu un mediu e afaceri de exemplu.
permiti cateva contra-argumente?
– la serviciu risti sa muncesti in toate ajunurile de orice fel de sarbatoare (zi libera legala) si zilele de dupa (alea in care toti incearca sa-si ia concediu) pentru ca “tu n-ai familie”;
– esti privita cu mila/dispret/condescendenta/suspiciune, in general de femei, la serviciu si in cercul de cunostinte (nu ala de prieteni) pentru ca n-ar reusit sa aranesti un crac de izmana in batatura (am gasit expresia undeva, nu mai stiu unde, acum muuuuuuuuuulti ani si mi-am insusit-o 🙂 ). (sa nu mai vorbim de nunti/botezuri/cumetrii si bunici care dau acatiste pt “dezlegarea cununiilor”)
– este greu spre imposibil sa gasesti o camera single la cazare in concediu care sa nu fie “doar 90%” din camera dubla.
– apropos de concediu, mai ca nu s-au dus la trebonal, sa depuna cerere ca nu esti in toate mintile si sa te puna sub tutela pentru ca te-ai dus in concediu singura, la munte; ba chiar ai facut si trasee. ziceai ca am marturisit cine ce crima abominabila;
– n-am probleme cu gunoiul, paianjenii, gandacii (soricei/sobolani inca n-am intalnit), dar am plans (la propriu am plans, nu la figurat) langa un borcan de miere; am rupt si farful unui cutit incercand “sa bag aer”.
– iti chemi prietenii in creierii diminetii/seara tarziu (functie de jobul fiecaruia), pentru ca, desi ai rupt un nenorocit de brat al becului economic, tot n-ai reusit sa-l desurubezi ca sa-l inlocuiesti (si fara aer s-ar putea sa supravietuiesti, desi n-ai incercat, dar fara muuuult lumina nu poti)
– te duci la piata/hipermarket cu rucsacul ca padurarii si cabanierii din creierii muntilor/cine stie ce canal ascuns din delta ca n-ai masina si piata e la dracu-n praznic si nu poti sa te duci in fiecare zi;
– tre’ sa te duci la piata doar pentru un pepene sau pt o punga de detergent (fir-ar; mi se termina si ma ia cu lesin cand ma gandesc ca tre’ sa fac un drum special) pentru ca nu poti cara mai mult de 5-6 kile. (dupa 2 saptamani de incercari de a ajunge la piata in acest scop, mi-am bagat picioarele si am luat pepene de la aprozar; sper sa fie bun);
– te duci singura la farmacie, desi ti-e rau de te tii de garduri/ziduri si nu e chiar o problema cat sa chemi salvarea (gen o diaree sau o gripa); n-are cine-ti face un ceai sau sa-ti arunce apa dupa ce-ai facut o baie fiebinte la picioare;
– risti sa fi hartuita/agresata sau “doar” inselata (la pret, la manopera, la orice) de orice mester care-ti intra in casa.
– apropos, stie cineva cum e sa cauti casa, sa discuti cu diverse agentii, doar pt ca ai raspuns la un anunt “vand” si sa te trezesti ca numarul tau de telefon a fost postat pe internet la rubrica “sunt fierbinte”?! (sincer, nu stiu ce m-a enervat mai rau, ideea in sine sau faptul ca un anunt de 3 randuri continea 7 greseli gramaticale nasoale; da, stiu, nu-s tocmai sanatoasa; am facut plangere la politie; s-a rezovat) (apropos, cred ca e o practica frecventa, pentru ca toate conversatiile alea au inceput cu intrebarea “e pe bune anuntul”)
si cu toate astea:
– prefer sa fiu singura de una singura, decat singura in doi
– prefer sa ma intorc intr-o casa in care nu ma asteapta nici macar o pisica (in ultimele aproape 2 luni am reusit sa tin in viata o planta; chiar nu stiu cat o sa mai reusesc 🙂 ), decat sa fac ore suplimentare pentru ca nu vreau sa ma duc acasa unde “ma asteapta cineva” (mi-am vazut cea mai buna prietena facand asta; ar face-o din nou daca acum n-ar astepta-o si copiii).
– si ar mai fi multe chestii pt care prefer sa fiu singura, decat “in doi”, doar pentru ca “asa se cade”.
=))))))))
oooof! cum sa-ti explic? Am multe prietene reale in papucii tai.
Pe de alta parte, am prietene care își desfac borcane singure pt că bărbații ajung prea târziu acasă sau deloc, când pleacă în vacanțe au de plată aproape 90% pentru copil, sau chiar preț întreg când e mare cum e fiica mea.
E greu fără, e greu cu.
Și dacă stau să mă gândesc, încă mă mai lupt să țin în viață busuiocul de pe pervaz.
Una peste alta, mi-ești dragă.
Și nu ești absolut deloc singura care omoară becuri și paianjeni singiră 😉
Daca tot o dam in din astea, nici sa fii barbat singur (si peste niste ani )nu e floare la ureche :))
Adică dacă tot o dăm în din astea, ar fi cazul să ne explici 😀
Mai, si mie-mi vine uneori sa… dar aleg sa nu. Stiu, dintr-o data nu mai e ok sa-l bagi pe plodu’ tau in ma-sa pen’ ca-i lezezi dracu’ stie ce si nu mai esti calificata in mamosenie daca n-ai auzit de dracu’ mai stie care orator-conferentiar (care, desigur ia o poala de bani numa’ sa-ti permita accesul ca un curs d-asta, da, stiu tre, sa te dai peste cap pentru plodu’ tau, da’ asta e, unii se dau peste cap si nu le iese socoteala), si ferea sfantu’ sa nu te inscrii la cursuri de parenting: esti o ignoranta… In fine… sunt multe chestii. Uneori am momente in care-mi vine sa ma duc invartindu-ma, numa’ sa n-am griji, intrebari, suferinte etc, etc macar cateva secunde… sa-mi inchid urechile si ochii si sa pot sa spun cuiva, oricui, orice adevar: du-te dracului, esti urata cu spume si increzuta pan’ la cer samd. Da’ ma gandesc la altceva: de ce?
Ex: de ce o suport pe mama? evident nu doar pentru ca-i mama, da’ are niste chestii pe care nu le-am vazut la multi oameni (evident ca trag mai greu la cantar decat alea care nu-mi plac)…
Tata ce are? Vorbeste mult, pana imi dau seama ce vrea sa-mi spuna pierd cu el juma’ de zi, da si cum “pierd” jumatatea aia de zi (o bere, un sah, disecam o carte, injuram pe X, Y, Z politician… fleacuri). Sor’mea? o detest uneori…
Singura? Doua secunde, nu mai mult…
Dacă ar fi fost pe alegere – aş fi ales să fiu mereu într-o mare familie. Necazul e că de ai mei sunt departe, pentru că m-am măritat la sute de km de ei. Fiica-mea e departe de mine – şi ea la alte sute de km. Soţul meu este mult timp plecat cu lucrul şi sunt săptămâni sau luni în care sunt singură. Ştiu cum e şi această parte a vieţii. După un timp te obişnuieşti. Eu mă simt bine şi când sunt singură, dar fericită sunt când sunt ai mei lângă mine.