Ce să vă spun? Nu aduce anul ce aduce clipa, nu? Păi dacă-i pe-aşa, să purcedem cât mai degrabă la istorisire, că nu ştim ce vine mâine…
După ce am depănat câteva amintiri cu unul din unchii mei rămaşi vii – pentru că, da, mamaie a fost femeie harnică şi a făcut mulţi copii- am spălat un vagon de vase şi m-am pregătit de culcare. În toate aceste 6 ore mi-a fost teamă să beau sau să mănânc ceva, ca să nu merg la WC, pentru că plouase şi mă înnămoleam până-n gât dacă mergeam acolo.. Când am terminat de deranjat şi împărţit chestii făcând slalom printre fluturii orbi care veneau la lumina becului meu chior, am făcut întrecere cu un broscoi-prinţ spre wc, dar dobitocul n-a ţinut pasul şi a sărit spre pătrunjel, deci şi-a pierdut cărarea.
Cum nu fac parte dintre fetele care să aştepte cuminţi prinţi şi feţi-frumoşi mai ales când te taie o uşurare, am patinat mai departe în noroi pe lângă coteţul de găini şi… am ajuns prin bălţi cu succes în fundul curţii la wc şi… ca să nu mai intru în alte amănunte umede, vă spun doar că atunci când m-am întors înapoi aveam patru tălpi de noroi pe lângă cea normală.
1.întrebare: toată lumea îşi face wc-urile în fundul curţii?!?
N-aveam periuţă de dinţi la mine, pentru că mă racolaseră în viteză, abia venită de la muncă, aşa că am mestecat o ciungă pe post de curăţător. Apoi, de voie, de nevoie, am cam adormit lângă mama. N-am mai dormit lângă ea de vreo… o sută şi ceva de ani! Ba nu, că eu n-am mai dormit cu mama de vreo ….dacă scad din vârsta mea de 12 ani pe care îi am acum… bine, glumesc, dar acum vorbind pe bune cred că sunt mai bine de 35 de ani de când n-am mai dormit amândouă. Scenele copilăriei mi-au revenit în minte, astfel că am fost la fel de tandră ca şi atunci: m-am întors cu spatele la ea şi m-am culcat.
2. întrebare: tu de cât timp n-ai mai dormit alături de maică-ta? De ce ?
Şi cum m-a luat aşa de bine somnul, m-am trezit peste vreun sfert de oră plescăind oarecum de neînţeles mulţumită, pentru că-mi amorţise şoldul stâng şi jumătate de torace. Am dat să mă întorc şi am gemut preluuuug, aproape surd. Mama s-a trezit speriată, dar nu de geamătul meu, ci pentru că aveam şanse s-o arunc din pat la ce arcuri prăpădite are (mama, nu patul.) (ba nu, invers) (în fine, cred că ai priceput, nu???!) (clar că s-a trezit terifiată)
3.întrebare: voi dormiţi bine în alte paturi?
Am dormit aşa…. ca şi cum abia închisesem ochii şi nu înţelegeam de ce trebuie să mă trezesc, aşa ca şi cum la fiecare sfert de oră îţi plânge un sugar şi tot aşa. La ora 5 a.m. mă rugam să fie 6.
Nu era.
La 6 a.m. se ruga mama cu o cârpă-n cap la Maica Precista şi cu o lumânare în faţă. Ce dracu???
Pardon, nu era cârpă, era o batistă.
Pardon, Doamne! Pardon, Maică!
Lungă rugăciune v-a ales, fie vorba-ntre noi!!
De parcă aşa şi-ar fi ispăşit păcatele că în loc să fim lângă tata la spital, stăteam la parastasul lui tataie de 7 ani.
Maaaaaaare frecţie!!!
4.Întrebare: nu vă mai întreb nimic despre alegeri, ştiu déjà că voi sunteţi de accord cu mine, deci daţi ignore la punctul 4.
Ora 6:30 a.m. abia dată jos din pat, abia pupasem o cafea lungă, când văd 2 din surorile lui mamaie (rămase vii) împreună cu nepoata uneia din ele. Şi ţip:
– Mamăăăăăăăăăă!!!!!
– Ce e?
– Au venit dinozaurii şi eu nici nu m-am spălat pe ochi!
Mamaie, supărată:
– Da’ de ce le zici, maică, dinozauri?
– Că sunt pe cale de dispariţie.
Vede şi mama pe geam cum îi vin mătuşile pe cărare, îşi face un coc d-ăla strâns, bun să nu te deranjeze când faci treabă:
– Aoleooooo! Fugi repede şi aranjează-te, că de-acum încolo nu mai e loc de aranjat!!!.
Şi-i dădea zor şi-şi înfigea agrafe în păr, ca să-i stea cocul. Jur că a băgat o mână de agrafe în păr, pe sistem nervos cred, chiar mă gândeam că are de gând să-şi pun creierul la proţap pe ele.
Cu adevărat că în următoarele 7 ore n-am băut, n-am mâncat, n-am fost la wc.
Dar am mers cu mamaie la biserică pe principiul „ trebuie să înveţe şi ea ce se face, ca mâine-poimâine aveţi nevoie de ea să se descurce în biserică, aşa că…”
Fiindu-mi soarta pecetluită de mai bătrânele familiei, am urcat în maşina unchiului cu care duceam coliva şi mamaia la biserică. Ăsta, hotărât s-o lase pe mă-sa la biserică la orice scheunătură lacrimogenă:
– Nepoată, dacă se ţine de jelanii figurante, am plecat!
– Nenicule, termină dreacu cu prostiile, că nici abonamentul nu-l am la mine!
Ajunge mamaie lângă cavou:
– Bărbateeee!!!!…. Am venit cu băiatu’, ţine-l în braţe, ai grijă de el, ţii minte când ziceai?…
Unchiul meu deja o ia spre poartă:
– Nepoată, simt că mă gâdilă tata pe la călcâie în iarba asta, aşa că ai grijă de mă-ta mare că e pe tura ta, auzi?
– Bă, nene, nu pleca! Până să fie mamaia mea, e mă-ta ta, aşa că eşti primul pe listă să-i duci grija!
– Nu plec, nepoată, stai liniştită, vă aştept la poartă!
Şi mamaie jelind copiii morţi: „Deschide şi mie uşa copile, că nu mai pot, e greu pe lumea asta!….
Şi unchiul meu pleacă nervos spre poartă. Aprind lumânarea mare în timp ce aud pe mamaie jelind în continuare:
„Bărbate, uite aici ce nepoată îţi aprinde lumânarea! O străină! Are inimă mare şi bună! Ai grijă de ea şi ai ei, ai grijă de mama ei, ai grijă de ginerele meu care e în spital şi nu-l lua la tine, mai lăsa-l măcar vreo 3-4 ani că mi se usucă inima de durere când mă gândesc ce băiat bun e, şi cum zace în spital acum!!!”…
În momentul ăla îmi dau lacrimile de nervi şi o las pe mamaie să se prăbuşească lângă cavou, unde o cerşetoare aleargă să o ridice. O urmăresc de la distanţă. Ca prin minune se potoleşte din jelit şi îmi face semn să mă apropii.
– Nu te mai supăra şi tu acuma… aşa se face. Aşa se răcoreşte omul, zice şi de una şi de alta… Hai în biserică.
– Omul care vrea să se răcorească se aruncă în piscină! Sau îşi face blog!
– Ce face?!!
– Pe dracu!
– Îu, măicuţă, în faţa bisericii zici tu aşa!
Am ridicat ochii a pioşenie către picturile şterse de vreme ale bisericii nerestaurată încă pentru că nu şi-a terminat popa casa, şi-am murmurat un “Doamne iartă-mă!”
Şi am intrat în biserică.
Aici lumea aşezase colivele pentru parastas şi unii din ei dădeau pachete şi lumânări întru pomenirea morţilor lor.
M-a învăţat tanti Gica să leg lumânări de prosoape, să dau un prosop la preot împreună cu 10 lei şi pomelnicul pe care era scris numele lui tataie, şi un prosop la dascăl care, fie vorba-ntre noi, cânta muuult mai bine decât unul ca Moga.
Oamenii dădeau pomeni în biserică şi am primit şi eu una. A văzut mamaie şi de teamă să nu“o uit” pe acolo, făcea semne disperată:
– Adă punga aia la mine, să nu te încurce!
Am primit 4 lumânări de pomană, întru sufletele unor femei stinse fără lumânare, şi le-am luat, le-am făcut mănunchi şi au ars cu flacără mare pe mine, pe tricou, pe pantalon, pe mână: „sfârrrrr!” în timp ce mamaie strângea pungile pachetelor primite lângă ea şi bastonul îi cădea surd din mâna cealaltă pe mozaicul bisericii „zdrong”!
Căcat, dacă ştiam că mă umplu de ceară azi, nu mă îmbrăcam în haine “de firmă”.
Şi popa lălăind în limba lui despre cum viii pomenesc morţii, şi dascălul cântând frumos şi lumânările pe mâna mea „sfârrrrr!” şi bastonul lui mamaie „zdrong”!
Şi mă gândeam cum ţin acum coliva unui om la „ veşnica pomenire”, un strămoş care nu e strămoşul meu de sânge, dar a cărui colivă o ţin, pentru că cineva trebuie să-i cânte veşnica pomenire în biserică, că aşa e datina, să fie pe lumea asta fraieri şi isteţi.
Tanti Gica susura la urechile mele: “Pune lumânarea aia aprinsă pe colivă. Desfă dopul de la sticla de vin că o să toarne popa pe colivă”. Aici, m-am sofuscat:
– De ce să toarne vinul pe colivă?
– Că aşa se face!
– Pe gât nu varsă nimic? întreb în timp ce încersc să desfac dopul, avînd lumânările în mâna stângă, pe care le bălăngăn, ceara o ia la vale pe mână, mă aolesc, tanti Gica zice: “ce dracu faci, fată, hăi!” popa se uită urât, tanti cere iertare, mă ajută la sticlă (s-o desfac, nu să beau) şi băgăm acustica pe post de refren: lumânările pe mâna mea „sfârrrrr!” şi bastonul lui mamaie „zdrong”!. Popa se opreşte stresat din pseudocântat deja.
Cu ochii pe extinctoarele din colţurile bisericii, zâmbesc către popă cu cel mai frumos zâmbet nespălat de 2 zile pe care îl am în dotare, aşa că popa se calmează şi îşi vede de treabă terminând slujba. N-am înţeles dacă ajungem pe norişori pe-acolo, dacă putem să mâncăm şaorma sau ceva. Ne-a lăsat tot în ceaţă.
Cineva răuvoitor a şoptit că nu se mai ţin parastasele 6 ore ca odinioară, că uite, popa ăsta în nici 2 ore a terminat slujba. Altcineva invidios i-a răspuns că “aşa e domnule, dar de! dacă popa are nevastă tânără, trebuie să se întoarcă repede acasă!”
Am dat cota parte de colivă şi vin la lumânărese “că aşa se face” şi am plecat acasă.
Acasă maică-mea şi cumnată-sa aşezaseră “mizilicul”pe masă, iar pomanagiii se strânseseră şi le luceau ochii la farfurii, dar aşteptau să vină popa să dezlege bucatele. A venit ăla şi chinul s-a sfârşit, a început dezmăţul, cu feluri de mâncare, servire ca la restaurant, o veselie! Cam tot ce-mi place mie, să servesc la masă, e visul meu din copilărie, ce mama naibii!
După nişte ore, trebăluind la aşezat ca după pomana care e fost, o aud pe mamaie spunându-i mamei:
– Au fost mulţumiţi oamenii care au venit la masă, le-a plăcut mâncarea.
O, CERURI!…
…
E ora târzie şi eu stau de poveşti. Şi cred că voiam să vă mai povestesc şi să vă pun nişte întrebări, dar pe legea mea dacă mai pot!
Imi povestea o prietena despre pomenirea de 1 an de zile a bunicului. Toata lumea insirata pe langa mormant si popa canta el pe acolo din repertoriul lui si nepotelul prietenei (6 ani) i se adreseaza bunicii: mamaia dar noi mai trebuie sa plangem o data la acest mort ca doar am mai plans? Popa mai tinerel (30 si ceva de ani) l-a busit rasul de nu se mai putea opri, bunica a reusit sa ii sfecleasca una peste ceafa nepotelului (bine si ea ar fi vrut sa rada dar se gandea ca ….deh ce vor zice ceilalti) si dascalul tot incerca sa il calmeze pe popa: parinte calmeaza-te, hai te rog nu mai rade!
Moaaa! Ce popă fain! 😀
1. Da, e o lege nescrisa… Bonus casa pe model vagon, tu sa fii cazata in odaia de la drum (aia buna), si daca te-apuca vizica la miezul noptii, sa vezi distractie. Intai m-am gandit ca las’ ca trece (numa’ la gandul ca tre’ sa trec prin trei camere pana ajung la prima usa care da afara); dup-aia m-a apucat mai rau, si am zis ca incerc sa ies pe geam (lula, ca avea zabrele). Mi-am luat inima in dinti si-am trecut prin alea trei camere… Scartaiau toate usile ca poarta cimitirului… Cand m-am vazut afara si-am realizat ca tre’ sa trec prin ograda plina de oratanii (nu mi-era frica de caini, cat mi-era frica de Bismark, curcanul sef), m-am gandit ca poate-i mai bine sa ma opresc intre gladiole, si taman cand sa-mi gasesc un loc mai ferit de bataia lunei, s-a trezit altu’ cu pofta… era cat pe-aci sa-i dau drumul pe crac de emotie. Da’ noroc ca era sor’mea. Aia mai desteapta decat mine, isi luase si telefonul, ca daca era intuneric bezna, sa vada si ea pe unde calca. Nici ea nu se indura sa mearga la buda ca ajunsese in punctul in care se intreba unde dracu-si baga telefonul cand ajunge la privata… Numa’ bine ca ne-am luat de toarta si l-am usuit pe Bismark impreuna. Cand l-au taiat inca mai avea tartita vanata… (cu alta ocazie am folosit o vaza, da’ asta-i din alta poveste).
2. Ohohooo, nici nu mai tin minte… Sforaie si scrasneste din dinti si se frichine de zici ca are purici. Plus ca mi-e frica de mama. Mi-e drag de ea, da’ prefer sa-i arat altfel…
3. Daca nu dorm cu altcineva (care sa fie mai mofturos) in camera, da. Sunt mai sensibila la somn: atata tre’be, sa ma gadile nitel pe la gene si dorm bustean… Trag ponoasele abia dupa ce ma trezesc (arcuri in c*ur si-n coaste, saltea prea tare, perna prea mare). In rest, curat sa fie…
4. Ce alegeri?
A propos de vinul de-l sfinteste popa: ghinionul tau ca esti sofer! Io cand merg cu maica-mea la cimitir, am misiunea speciala sa fac portii din coliva si din vin, si sa le dau impreuna cu lumanarea aprinsa si pachetelul (tot pe modelul ca tre’ sa invat randuielile), si le-am invatat: de la mine mai putin (vin), de la D-zeu mai mult, ca cine ‘mparte, parte-si face… Si sa vezi ce zen sunt (nu de alta, da tot io aleg vinul). Mama e nervoasa, nemultumita, carcoteste mereu, tata-i sofer si tace malc, da’ io cu sor’mea… ne mai bombane mama, da’ suntem imunizate. E frumos in cimitir…
:))))) incep sa cred ca ratez mult, neparticipand la parastase 🙂
Bismark cu tartita vanata :)))))))))
Gata fragezit :))
Nu mai conduc, nu mai am ce.
Dacă s-ar da bere neagră m-aş băga, dar la vin nu mă bag, am palpitaţii. Poate mă vindec mai spre bătrâneţe.
Bine că n-are mamaie curcan! Pot să patinez prin noroi liniştită până la wvc. Dar paturile, da, sunt de mare angajament, credeam că numai la ea sunt paturi aşa furioase pe coastele omului.
1. La tara, da. Ca sa nu puta langa casa. 😀 La oras e in mijlocul casei. :)))
2. 18 ani. Ca fumeaza si miroase a tutun iar eu m-am dezobisnuit. Oricum, inafara de sot, nu pot impartii patul cu altcineva. Mai bine nu dorm toata noaptea…
3. nu am nicio problema cu alte paturi. Cu exceptia aluia de acasa de la sot. Ma treesc de fiecare data cu niste dureri de spate de imi vine sa ma urc pe pereti. Asa ca pe la 7 sunt jos din pat si badadai prin casa. :)))
4. Sunt apolitica. 😀 Totusi, votez.
1. La oraş odorizezi, la ţară te papă văduva neagră pe la colţuri.
3. Intenţionat ţine patul ăla, să trebăluieşti tu de dimineaţă :)))
:)) pai si dansul cand?
la intrebari nu raspund ca nu am cunostinte despre asa ceva :))
Dacă era cu dans, trebuia să plătească 😛
ioi ca aventuri avusi mata.
Eu am decis ca nu vreau de pomana. Dau acum, pt mine.
Eu nu-mi dau nimic, vreau să fiu supla “dincolo” 😀
da’ esti rezistenta, doamna, rezistenta! :*
Oho, să mă vezi la proba de suta de metri garduri ce frumos ocolesc 😀
1. Si la mamaie tot in fundul curtii, dar … mi-a povestit cineva ca a vazut in alta parte in fata casei :).
2. Nu mai tin minte.
3. Pe langa paturi eu mai am si alta problema, asternuturile :). Sunt eu defecta, stiu :)). Sotul intotdeauna doarme bine si eu ma chinui :)).
Nu eŞti chiar defectă, îmi trebuie şi mie un exerciţiu forte de voinţă ca să dorm în aşternuturi incomode…
1. ca sa nu miroasa si sa nu fie prea aproape de fantana care-i mai aproape de casa. bunicul meu matern avea buda d-asta. ori n-am stat prea mult pe acolo, ori blochez amintirile. totusi, am una draguta si mai recenta. ai mei au renovat casa batraneasca, amenajat baie, tot dichisul, dar au pastrat si buda din gradina (acu’ a ajuns magazine de sape, greble si alte unelte). acu’ vreo 2-3 ani eram in gradina cu tot familionul. dau sa ma ridic sa ma duc in casa. tata: “unde te duci?”, eu: la baie. , el: uite colea. eu: nu-mi place asta. el: unde naiba ai crescut? eu (fara nici macar s-o gandesc): la bloc. el deschide gura sa mai zica ceva, dar o inchide la loc. nu-s prea multe situatiile cand il las pe tata fara replica. m-am prins si eu de faza si stateam si savuram reactia. in cele din urma zice: asa e.
2. acu’ vreo 3 saptamani. a venit in vizita si n-am avut chef sa-i mai intind canapeaua. e destul de complicat, ca doarme pe burta, cu un picior indoit spre exterior si o mana sub perna cu cotul bagat in nasul aluia de pe perna d-alaturi. dar patul e mare, asa ca am supravietuit.
3. daca patul in cauza nu intra in razboi cu coloana mea cam in pioneze, dorm bustean oriunde m-as afla. mai multe probleme am cu pernele. imi plac alea nitel mai umplute si nu le gaseste prea des (bunica-mea, cel putin, are unele oribile).
MIe mi-a aruncat mama perna mea veche şi bună! M-a pus naiba să-i spun că am găsit alta, şi nici nu apucasem s-o cumpăr, când perna mea era în drum spre tomberonul de gunoi.
Şi wc-ul lui mamaie e în fundul curţii, dar raţele din curtea vecinului din faţa casei au grijă să ne strâmbe nasul cu spârcâieli mici şi dese.
Și ce întrebări ziceai că ne pui, că și eu le-am pierdut șirul?…
Oricum, strașnică-i mamaia ta cum „comunică” ea cu cei de dincolo! 😀
Mai ales când îi trebuie!
La tataie am facut si eu pe chelnerita la pomana in curte, dupa 2 nopti nedormita, nemancata, plansa, etc, dar acum in weekend cand am inmormantat-o pe mamaie am facut pomana la restaurant.
Ce bine ne-a prins… Si cu plansul la volum mare se ocupa de obicei matusa-mea, dar de data asta am fost mai organizati si i-a impins mama un Extraveral pe gat, de se oftica – ca nu mai poate sa planga 🙂
Pfuuu… avea mama un meficament minune, nu mai ştiu cum îi zice, dar stâtea în amorţeală toată ziua după un d-ăla. I-am promis că-i cumpăr eu pastilele alea, numai să le ia tot timpul, dar ei îi place să stea vioaie şi guralivă 😀
:)))))
1- cam in fundul curtii, daaar, are colac, oglinda si lanterna sa vad unde ma kac!
2- pfff, cam de la varsta de 7 ani nu mai dorm cu mama.
3-cam am probleme cu alte paturi. cam numar oi…
4-am uitat de alegeri, votati voi, eu nu-s in tara. tot unu cu buzunar mai gol gata sa fie umplut va iesi.
inca odata :)))))
Pt lanternă iau telefonul, dar oglindă pt kkre nu mi-a trebuit până acum (!?!????)