Chiuvetele noi nu se mai potrivesc să stea pe console de chiuvete vechi, şi de vreo juma’ de an mă uit cu greaţă la gaura dintre chiuvetă şi faianţă, şi la faptul că chiuveta nouă stă aproape suspendată pe racordurile de inox de sub ea, sprijinită oarecum pe consolele vechi.
L-am înjurat pe „instalatorul” adus de mama de câteva zeci de ori, pentru că chiuveta se clătina numai dacă scuipam apa cu care mă spălam pe dinţi. Cum intalatorii sunt meşteri scumpi, am decis că înţepenesc eu chiuveta.
În mod normal ar fi trebuit să dau totul jos, şi s-o iau de la capăt ca la carte. Cum consolele sunt infipte de-ar trebui să sparg peretele ca să le scot, cum pentru alte găuri cu bormaşina mea nouă ar fi trebuit să stau 2 săptămâni să ajung la adâncimea potrivită, am căutat o soluţie… un gen de cârpeală, ca să nu obosesc foarte tare şi să nu coste mult.
Ca să stea chiuveta pe console, îi trebuia ceva cam de jumătate de centimetru grosime. Să pun pansament? Să pun cârpe? Nu, e urât… Merge ceva gen cauciuc… De unde naiba cauciuc? Doar să sparg camera de la bicicleta fetei… Poate nişte flecuri de pantofi… Ptiu, drace! Să vezi că flecuri intră!
Şi caut duroflexul cu care ne mai flecuia tata pantofii în vremurile bune, tai două fâşii generoase şi le bag între chiuvetă şi console.
Evrika! Avem chiuvetă cu flecuri.
Acum, hai să acopăr gaura dintre chiuvetă şi perete. O sun pe fi-mea:
– Unde eşti?
Îmi răspunde la modul general, atotcuprizător:
– Afară!
– Du-te și cumpără-mi un tub de silicon, te rog!
O aud râzând în partea cealaltă a telefonului:
– Mami, există sutiene push-up…
– Fată, nu vreau silicon de țâțe!
– Pentru buze se folosește acid hialuronic…
– Fată, termină cu prostiile, că vreau să lipesc chiuveta! Ia un silicon de culoare albă, rezistent la apă.
Când ajunge acasă, pune tubul pe masă și îmi explică:
– Îi spune silicon sanitar, nu toate cuvintele înșiruite de tine.
Scot limba la ea și trec la treabă.
În primul rând că îmi ia circa un sfert de oră să scot tubul vechi de silicon din pistol. Pentru că nu se trage ca țăranul de fierul ăla, ci se apasă ușor pe „cocoșul” pistolului. Până m-am prins care-i treaba cu cocoșul, mi-a urcat pulsul pe la 200 de bătăi/minut.
După ce m-am prins am înfipt repede siliconul nou și dă-i lipeală.
Și am lipit.
Am jumătate de flacon de silicon pe tricou, iar cealaltă jumătate care stă pe lângă chiuvetă are urme de la cuțitul cu care l-am netezit.
Să fiu siceră, urăsc să fac pe instalatorul.
Dar chiuveta e țeapănă.
😀
doamna, pe viitor, poti sa pui anunt la parterul blocurilor: instalatoare, ieftina, cu talent artistic, functional, ma descurc in situatii exceptionale.
dacă mă caută tot doamne, n-am făcut nici o afacere :)))
bun venit in lumea mea :)) vezi. amandoua am face o echipa buna, eu schimb robinete tu intepenesti ansamblul ;))
Să știi că la un moment dat m-am gândit la tine. Și-am zis că dacă tu poți cu robineții și cu unghii, eu ce-aș putea să lipesc în plus în afară de tricou ?!
Am vazut io la un instalator ca “modela” siliconul aplicat pe marginea cazii cu hirtie igienica uda. Am aplicat si eu si functioneaza 🙂
ia sa mai adunam trucuri din astea 🙂
Data viitoare încerc
Daca lasai un e-mail stii tu unde, nu te mai plangeai de bormasina.
Oricum, chiuveta cu flecuri de duroflex este “fashion statement”. Siliconul ala are ceva insinuant… Ai putea s-o completezi cu un sutien push-up, dar numai in serile speciale 😛 Acidul hialuronic ar fi o risipa, avand in vedere ca tot s-ar duce la canal, asa ca ne oprim aici cu inovatiile in instalatii.
Siliconul pe tricou este si mai insinuant decat cel de pe chiuveta…
P.S. hmm… acum realizez cat a crescut Mixy-jr 😉
Oho, nu vrei să știi!
Eu am noroc cu barbatul meu care se pricepe la orice e de făcut, de reparat, pentru că dacă ar fi după mine, la cât sunt de atehnică (deşi sunt pro-tehnică şi-mi place confortul dat de aceasta) s-ar putea să nu mai funcţioneze nimic în casă. Te admir de fiecare dată când povesteşti despre reparaţii, dar nu cred că te invidiez, pentru că m-am obişnuit aşa, ca mine.
Nici eu nu mă admir foarte tare. Ca poveste sună frumos, dar când vezi dezastrul! :)))) frățicule, ce de nervi!
În general când trece durerea, amintirile nu mai dor la fel de tare 😉