Învăţătura atunci când n-ai chef trebuie efectuată repede şi dintr-o dată.
Ca un sirop ordinar pe care trebuie să-l înghiţi,
ca o sare pe rană ca să-ţi oprească sângerarea,
ca un plasture pe care-l dezlipeşti cu tot cu păr,
ca o ceară care sanchi depilează la rece,
ca o ţuică fiartă dată peste cap “ca să-ţi ia boala cu mâna!”.
Sincer, le-aş prefera pe toate 5 decât să învăţ.
Am ajuns la concluzia că de la o vârstă încolo, procesul ăsta al învățatului chiar doare. La propriu. 😀
Închipuiește-ți ce mă vait. La propriu. 😀
Pai ce inveti, soro? Zi si mie, ca sa stiu ce ti-a inspirat pomelnicul ala de chinuri.
Tot pe conta…
Si cand ai de invatat da’ n-ai chef, iti amintesti ca te strange o soseta, ba chiar amandoua, stergi praful cu o deosebita placere :))
De când “învăț'” am terminat un serial, sunt depilată, am unghiile și sprâncenele făcute. Mai e ceva? 😀
invatatul se invata. Ne pierdem antrenamentul concentrarii, memorarii, atentiei, sintezei. Dar le putem recupera. Ca de la clasa 1 la clasa 12: prima zi 10min, a 2a zi 12min, etc.
P.S. ar trebui sa fim suficient de coapte si sa nu facem ca in facultate: totul in ultima noapte :)))
Bref, se vede treaba că-coapte nu suntem niciodată. Mai e oleacă până la examen.
si eu acu invat. Se vede?:)
hai-hui pe net? 😀
:)) si eu “invat”pentru nivelul 4 din 6 la germana :)) simt cum pur si simplu ma apuca zvarcoleala pe scaun, cand incerc sa ma concentrez; hmm.. cred ca-i timpul sa ma vopsesc din nou.
Mai, deci SLVC are dreptate. De la o vârstă învățatul doare.
Ce nuanță de vopsea?