Găsesc în dulap la muncă oala aia care are peste 1 litru, arunc 4 plicuri de ceai în ea, zbang fierbătorul, zbang apă, și gata ceaiul anticancer pentru tata pe care o să-l iau la spital.
Peste vreun sfert de oră încerc să merg la baie, că na! Mă pregătesc să părăsesc locul de muncă.
Colegii mei, ciorchine la ușa băii, așteptau să le vină rândul la micțiune.
Nu mă pot abține și zic:
– Băăăăă, nene! Da’ vă apucă la ore fixe? Toți acum?
Răsunde unul ca pentru toți:
– Nu, dar am văzut oala de ceai pe care ai făcut-o și ne-am gândit că dacă bei aia, nu mai avem șanse să facem pișu azi, deci am început să ne ușurăm…
….
astia s-au contagiat cu gena umorului de la tine :))))))))))
cin’ se-aseamănă …