Era o vreme când eram convinsă că mama o să fie bătută sistematic cu parul înainte să ajungă acasă. Mereu avea ea ceva de comentat în piață, de-mi venea s-o iau pe celălalt trotuar: ba că de ce e scris prețul așa mic, ba că de ce îi pune roșiile storcite de pe fundul tarabei, ba că i-a pus mai mult pământ decât cartofi în traistă.
Abia acum, că sunt și eu mare, o înțeleg perfect. Te apucă furia, nene.
Eu însă am o problemă cu nesimțul într-o comunitate.
Am mai spus-o, mâncatul pe drum mi se pare nesimț. Vorbitul tare la fel. Frate nu ești singur în codru, suntem mulți în oraș.
Poate că unii sunt flămânzi, sau poate că cerșetorii ăia din tramvai chiar sunt rupți în două de foame, așa cum se plâng după ce-ți urează busuioc verde pe masă/ ce-ai în casă să-ți trăiască. Trec pe lângă toate sneckăriile de la Piața Unirii și încerc să nu mănânc prostii. Dar prostiile se urcă cu mine în ratb, cu toate izurile lor. Ca azi, când a înfulecat una în fața mea niște chestii cu cremvurst . Și după ce a terminat i-am spus să-i fie rușine că mi-a făcut poftă și sunt gravidă.
– Păi de ce n-ai spus, că-ți dădeam să guști!
– Păi de ce să-ți spun, dacă era toată lumea asta de lângă noi gravidă, le dădeai la toți?
Culmea, erau mai mult bărbați în jur, și se uitau amuzați la noi.
A coborât femeia, că-și făcuse plinul și acum ajunsese și la destinație.
Pe când încercam să ne calmăm mațele după isteria provocată de mirosul de cremvurst, începe o tanti să vorbească la telefon cu o prietenă tare, răspicat. După 2 stații n-am mai rezistat, i-am spus că mă deranjează.
Dacă nu poți să faci ceva bun pentru oamenii de lângă tine, asta nu înceamnă că trebuie să faci ceva rău.
Cred că mi-ar trebui un costum de Spiderman, dacă tot fac curat în lume, măcar să ajung țopăind pereți acasă. Și să fiu sigură că nu mă recunoaște nimeni sub masca aia ochioasă.
doamna, sigur esti fata mamei tale. Daca era vreun 0.01% indoieli, acum s-au spulberat.
Eu fac asemanator, la scara redusa si fac pe prostul: “v-a cazut hartia asta, poate aveti nevoie” , “v-am auzit ca vorbeati la telefon, si eu si cel din fundul autobusului suntem siguri ca i-ati dat adresa buna”, “doamna, pe usa din fata la bus se urca, nu pe cea din spate, cu grija soferul are voie sa va dea jos din autobus, am vazut pe cineva acum cateva zile”, “atentie cu pantofii, ca va murdariti scaunul” etc.
In Bucuresti cei de la bucuresti@opc.ro sigur m-au pus la spam (aveau cred ca 30-40 emailuri de la mine).
:))) maică, dar în cât timp ai zis opc-ului 30-40 de mailuri?
În Codul bunelor maniere – pe care orice bibliotecă ar trebui să-l aibă şi cât mai multă lume să-l citească – se spune că, în cazul în care ţi-e foame, sete, poftă, poţi să mânânci pe stradă, cu condiţia să stai în apropierea chioşcului de unde ai cumpărat mâncarea, băutura, îngheţata – probabil că este tocmai pentru situaţii de genul – dacă dă o gravidă peste tine şi i se face poftă – să poată să-şi cumpere şi ea. Din păcate nu se spune în ghid de unde faci rost de bani să-ţi faci toate poftele. Pe de altă parte suntem toţi grăbiţi, înfometaţi şi din ce în ce mai nepăsători la cei din jur. Păcat! Totuşi eu rămân pozitivă – am reuşit să postez un articol după luni în care n-am scris nimic. Iar motivul este dat de o realizare deosebită.
OOOOOOOOOoooooooooooooo!
În sfârșit!
Spider-mixy !