cu fluturi

Eram la ANAF cu niște treburi și de plictiseală îmi clăteam ochiul în roiul de femei din preajmă , care roboteau pe lângă rafturile de hârtie de lângă ele.

Colega Unu a desfăcut un plic și a mârâit scârbită:

– Îîîî!… Ăsta a lipit plicul cu limba plină de cafea.

– Zi mersi că nu consumase altceva… a zis colega Doi dând deoparte un volum din Fluturi ca să-și caute caserola cu ardei gras tăiat felii.

Colega Trei, în fața căreia ajunsesem după ce m-au ușuit celelalte două din dreptul lor, s-a uitat în actele mele în scârbă, de parcă era câte o flegmă groasă și mucilaginoasă pe fiecare rând din pagină, și după ce s-a îngrețoșat de tot, a dat ochii peste cap și a exclamat:

– Avem fluturi!

Colega Doi a zis cu nasul în calculator, clicăind mioapă și ronțăind o felie din ardeiul ei gras.

– Da, avem. Dar n-am apucat să o citesc.

– Nuuu… chiar avem fluturi.

Colega Unu a confirmat aruncând plicul cafegit la gunoi:

– Da, avem. Stoluri întregi. Numai un om nesănătos ar putea să lucreze în condițiile astea mizerabile. Bine dracului că n-a mâncat ceapă înainte să lingă plicul, îți dai seama că trebuia să-i dau foc, ca să dezinfectăm aerul de aici?

Colega Trei s-a enervat:

– Domne, nu înțelegeți că avem fluturi?

Deja stăteam să mă gândesc dacă nu face cumva referire la mine și calculam cam ce replică aș putea să-i dau astfel încât s-o deranjez fără să o deranjez foarte tare pentru că na! aveam nevoie de ea.

Colegele s-au uitat la colega Trei, iar ea le-a făcut semn spre tavan.

Pe tavan își făceau veacul niște molii grase, dolofane, de toată frumusețea.

Am respirat ușurată.

Deci anaful e plin de fluturi.