caut vocație pentru copil

Pierd timpul așteptând să se ușureze câinele și stau de vorbă cu o tanti trecută de 50 de ani, stilul ăla care se sprijină iarna cu nasul de geamul de la bucătărie și vara cu coatele de toate gardurile. Care atunci când nu se tunde arată ca Ali-Baba trezit din somn, iar când se tunde parcă-i Peter Pan varianta ridată.

Se bucură că are cu cine sta de vorbă, bănuiesc și un dat din coadă în nădragii care țipă pe ea.
– Auzi tu, o știi pe doamna Tanți, aia care avea fata aia cuminte și deșteaptă…
Dau din umeri a … posibilitate.

– Hai tu, a murit bărba-su, tata fe-tii, acu’ vreo 7 ani ! I-a făcut pomană de curând !… Stă-n bloc cu nebuna aia cu 6 câini la parter !
– A-ha! Și ?
– Și ce părere ai ?! Fata lu’ doamna Tanți s-a călugărit !!!
– Uaau !… Și ce treabă are asta cu mine ?
– Păi tu ești de acord ?
– E treaba ei, viața ei …
– Păi cum, a făcut facultate bună, avea numai note mari !
– Și-o fi găsit fata vocația, ce vă pasă ? Trebuie să plec…

Chiar nu-mi pasă care ce note ia și se călugărește. Iritată, o strig pe Blackie s-o luăm către casă. Cățeaua însă a rămas înfiptă cu nasul într-un miros sau pur și simplu ignoră chemarea mea, drept care mă duc s-o recuperez. Tanti se urnește după mine neinvitată:

– Nu te gândești că și tu ai fată ? Pe mine m-a luat grija, că a mea e mare dracu’ și nu se mai mărită ! Dacă-i vine și ei vreo idée să se călugărească ?
– Știam că sunteți credincioasă, mergeți pe la biserică… nu-nțeleg, de ce nu v-ar conveni ?
– Păi ție ți-ar conveni ?!? izbucnește tanti.

– Nu știu, treaba ei… De ce să-mi fac griji dacă nu le am ?
– Cum dracu’ să nu-mi fac griji ?!? Prefer să fie curvă !!!