Îmi place mult metoda asta de predare, cred că are cele mai mari șanse de reușită. Dacă tu, ca părinte, ești un exemplu bun pentru copilul tău, ăla trebuie să fie într-o parte să nu îți urmeze sfaturile, sau seamănă cu celălalt părinte și-atunci n-ai ce face, te mai resemnezi.
Cred că de-aia am ajuns atâția atei în mileniul 3, pentru că am fost învățați ce trebuie să facem, dar ni s-au arătat alte exemple, pe principiul “ fă ce spune popa, nu ce face popa”. Noi nu suntem răi cum erau ei. Numai când te gândești cu ce poftă se duela lumea înainte, șmaf, șmaf, rămânea fără un ochi, o mână, pleca dimineața la câmp și nu știa care-i violează nevasta în fân sau care-i taie capul până la finele zilei! De-aia erau așa rari de se știau unii pe alții cale de câteva provincii!
Noi suntem buni, de-aia ne-am înmulțit. Dăm exemple bune, ne educăm copiii bine. Eu cel puțin, pot spune cu mâna pe inimă că fac parte din părinții care a gustat din sticlă să vadă de ce plânge copilul că era ulei în sticlă, care când i-am dat piueruri de-alea cumpărate și scumpe și care miroseau a borhot de baltă stătută când deschideam borcanul, i-am spus : ia mamă, ia că e bun, dar dacă n-am putut nici eu să gust, nu i-am mai dat, eu sunt unul din părinții care i-a demonstrat prin puterea exemplului că e bine să te lași de fumat, că e toxic, și pe urmă tot eu i-am demonstrat că se poate bea destulă bere, pentru că ce mama naibii! Suma viciilor trebuie să fie mereu constantă.
Degeaba vă strâmbați, metoda exemplului funcționează și sunt un părinte bun.
Și copiii sunt mulți, în București cel puțin.
😀
pai se pare ca stie sa scrie bine copilu’ asa ca nu cred ca seamana cu partea cealalta :D. apropo cum se mai simte?
mai bine, reușește să stea la verticală chiar 🙂
aveam bere la masa. Fiica mea a venit, bagat degetul, placut, cerut. Asa ca i-am pus niste bere (din asta, cu fructe) indoit cu apa.
A 2a oara bere nu mai aduc la masa.
Ei nu-i place nici mirosul. Încă.
Dintre calităţile evidente ale fiicei mele, apreciez şi faptul că nu bea şi nu fumează – şi aici, da, puterea exemplului nostru a funcţionat. Mănâncă relativ dietetic şi îşi controlează greutatea tocmai, zic eu, pentru că eu sunt un exemplu – de “aşa nu”. Deci şi aici a funcţionat 🙂 Fiica ta are, sunt sigură, multe calităţi şi cred că te moşteneşte într-ale scrisului 🙂 Exemplu personal: Aşa DA!
Măi nu știu dacă mă moștenește într-ale scrisului, ci mai degrabă în ale vorbitului. Vorbim mult când ne vedem!!
🙂 vine o zi in care copilul ajunge sa semene mai mult cu prietenii decat cu parintii, dar asta se intampla mai tarziu si atunci vei spune….de, anturajul..
Mda, deja se întâmplă. Mai ia și de la ei. Noroc că sunt mulți prieteni, n-are timp să asimileze tâmpenii numai de la unul 😀
Am stat sa caut ce alte chestii a invatat fiica mea de la mine.
Evident ca prima data am gasit chestii nasoale: se scobeste in nas, se oftica cand nu ii iese cum vrea, nu se simte bine cu babele etc.
Hai sa scriu si lucrurile bune: deja intelege ceva pasi de croitorie, ii place sa se joace cu piese de lemn si puzzle-uri, a cerut si ea ac si etamina sa coase, citeste cu drag (prefera sa citeasca decat sa scrie), nu vrea sa vina la gradina cu mine si nici sa manance de acolo (e sigura ca a trecut un melc din ala fara cochilie peste), dar macar stie destul de multe despre plante.