Încerc să mă țin departe de știrile zilei, adică să nu le comentez. Sunt atâtea subiecte fierbinți pe tabloide, și nu mă refer la alea cu țâțe sau în divorțuri. Ieri de exemplu fierbea facebookul de începutul școlii, am crezut că sunt numai cei care sunt în prima zi de școală din viața lor, dar nu, era începutul unui nou an școlar și poze, și uniforme, emoții, da, știu cum e, been there, done that. Rememoram aseară momentele în care veneam seara acasă în prima zi de școală a fetei și puneam coperți și etichete cărților și caietelor, acum mă bucur să știu că măcar s-a dus la școală.
( 😀 Glumeam, pișcoțenie!)
Acum s-a terminat emoția de ieri, pentru că se discută fervent moartea lui Vadim. Ca idee, omul ăsta a fost apreciat de precedesorii familiei mele și la un moment dat mi-a plăcut și mie. Până când nu mi-a mai plăcut, vorbea ca o mahalagioaică infectă și n-am putut să-i mai ascult discursul. Mă simțeam ca în copilărie, când mama țipa la mine să-mi strâng hainele și numai pentru că folosea tonul ăla, n-o ascultam. Ea putea să fie bine intenționată, dar eu nu ascultam, pentru că tonul face muzica. Nici acum nu o ascult dacă e colerică și-i dau un flit cât casa.
Așa și cu Vadim. Păcat.
Da, ieri n-am văzut pe FB decât codiţe cu fundiţe, pantalonaşi la patru ace, mămici îngrijorate şi multe flori.
Am uitat cum a fost în clasa I-a.
Retrăim cu fb-ul.
la noi scoala a inceput pe 1, deci totul e fumat.
Despre Vadim, ca despre morti: numai de bine. Am incercat cu sotul sa ne aducem aminte ceva bun facut de Vadim. Niciunul nu a gasit sa zica ceva: poet banal, politician slab, scandalagiu de presa. Abia a2a zi dimineata mi-am dat seama ca a ridicat ceva: nationalismul romanesc dar la nivelul de jos. Un fel de contracarare a nationalismului maghiar din transilvania, tot cel de jos, scandalagiu.
Eu l-am vazut personal de zeci de ori. Am lucrat ani de zile la un birou aproape de sediul partidului din bld. Aviatorilor, si iesea periodic la plimbare. Nu puteam sa nu il remarce nimeni: era flacat intotdeauna de 4 garzi de corp de varsta 35-40 ani, atletici, fiecare din garzicu un cap mai mare ca el si cu jumatate din greutatea lui Vadim. Foarte interesanti cei 4 🙂
Cred că-i știu pe-ăia 4, ne-am intersectat de câteva ori pe la cimitir când flancau tribunul :))
oare sunt aceiasi? tot la fel de bine arata?
In rest, vocabularul imi indica eruditia si nu aerele si ideile lui…..