Da mă, știu că știți că cerșetorii sunt niște milogi prefăcuți, bolnavi de lene, conjunctură sau care au pur și simplu mania cerșelii. Pe ruta mea însă, circulă și cerșetori sufletiști. E unul care se dă orb și umblă cu câte unul de braț, care chipurile îl îndrumă la mers.
În una din zile a dat să se urce în tramvai , iar o băbuță lângă el se chinuia să ridice imensul cărucior plin de cumpărături (sau ce Doamne iartă-mă o fi având în el, că toți bătrânii cară de le vine acru, când îi vezi, ei cară!!) pe scări. Orbul a uitat că e orb și s-a repezit să o ajute: “Stați așa, tanti, să vă ajut!” Spre hazul celor din tramvai, a urcat și și-a început cântarea de orb:
Că nimic nu e mai scump
Ca vederea pe pământ…
După câțiva pași cu mâna întinsă în care nu se așternea nicio monedă, îl întrerupe îndrumătorul:
– Bă, nene, mai bine mergeam la cimitir!
– Taci, mă…mergeam de pomană!
– Păi de pomană, io ce zic? Primeam și noi ceva!
Mai bine să n-am o mână,
Dar să am vederea bună…
Mâna întinsă se încăpățânează să rămână goală, astfel că cei doi coboară într-o stație fără refugiu, iar un autovehicul trece în nesimț în loc să oprească. Orbul îl trage pe îndrumătorul lui din calea mașinii:
– Nu te uiți mă, că te calcă nenorocitu’ ăsta?
***
Adică ce… voi n-ați mai văzut cerșetori inimoși?
asta e din ciclul ” nici o fapta buna nu ramane nepedepsita” ? 😀
Da. Absolut 😛
hehe, las’ ca-i plin de orbi cu ochi care nu vad desi privesc…
Eram la Unirii la metro si vad un cersetor care primeste 2 lei. Era un mosulet, par carunt, privire blanda care i se lumineaza instant la primirea banilor. In fata era o blonda, tocuri cui, pantaloni de piele, impreuna cu o alta tipa mai normala. Zice blonda:
– “Vaaai, am primit banuuuti, banii meeei, ce fericit suuunt” (incerca sa imite in cuvinte expresia mai mult decat evidenta a batranelului).
– Nu mai face fata misto ca nu e frumos.
– Lasa-ma dracu in pace, mie-mi place sa rad de ratatii astia.
Cand am auzit treaba asta, imi venea sa-i f*t una in fata aia spoita cu portocaliu (scuzati limbajul, dar indignarea mea a fost fara limite).
Asta ca tot era vorba de cersetori… Tampita aia ar trebui sa cerseasca putina minte.
Calatoream cu trenul spre Cluj impreuna cu prietenul meu. Dupa Ploiesti se aud voci de cersetori. Impreuna cu noi in compartiment era un cuplu de oameni in varsta. Cand a ajuns la noi, Vocea a deschis usa si n prima clipa n am vazut pe nimeni, asta pana s a auzit cererea. Era un cersetor cam de 30 de ani, fara picioare care se ajuta de o placa din lemn pe roti. Cum abia venisem din strainatate si imi fusese dor de tara am renuntat la obiceiul de a nu da bani cersetorilor fiindca, zicea buna: “mama, dai sporul din casa”. Asa ca ii intind bani, el zice “saru’mana”, ceilalti s au intors cu spatele la el, prietenul meu n a facut nimic, parca nici un muschi nu i se clintise pe obraz si nici nu a zis nimic. Era imposibil sa nu mi dau seama ca ori tocmai fusesem slaba de inger ori de un balcanism normal. M am uitat la prieten, ridicand din sprancene si el mi a zambit asa de neutru incat mesajul putea fi orice pe o scala de la 1 la 10. ;))) Mi am mutat atentia spre peisaj pana ce trenul a ajuns la Brasov. In fata geamului il vad coborand pe nas, aprinzandu si o tigara. Dupa cateva clipe apare langa el un tip, ii strecoara ceva n buzunar, nasu’ i da si lui o tigara si ncep sa discute ceva amuzant. In prima clipa n am dat atentie, apoi mi s a parut cunoscuta figura barbatului mai tanar. Ma uit o data, ma mai uit o data, il recunosc si uimita zic cu voce tare: Iooi, uitati l pe cersetor, are picioare. Prietenul imi zice plin de umor: “Noah, asta i un miracol, i or fi crescut cand i ai pus tu bancnota aia n palma”. Cei doi batrani au inceput sa chicoteasca si apoi sa si exprime propriile opinii pe tema cersetoriei si manipularii emotionale, iar eu am ridicat din umeri decisa sa vad nu doar jumatatea plina a paharului, ci si paharul insusi si am tras concluzia, usurata cumva: Macar are picioare. Cinci ani au trecut de atunci. Nici un cersetor n o mai vazut nici macar 2 pitule de la mine. Lectie invatata.
glumet prieten ai.
Lectie invatata am si eu, cand ma da sufletul pe afara de dragoste si bani eu cumpar caiete si ghiozdane si incaltaminte la copiii din Ro. Are Mixy si un subiect pe tema asta.
Da! Inimos prieten! M-am învăţat demult să nu mai dau, să nu mai cred pe nimeni. Păcat de aceia care chiar au nevoie, dar cred că aceia nu merg la cerşit.