cica sa ajuti batranii

Veneam de la un concert împreună cu fiică-mea și prietena ei și-n stația de mașină o femeie îmbrăcată ca cea care hrănea porumbeii din parc în filmul Home Alone 2 mă vede și mă roagă politicos:

– Nu mă ajuți și pe mine să urc cu bagajele când vine următoarea mașină?

– Ba da, zic eu, ca o fire miloasă ce sunt.

Taman bine apare o mașină condusă probabil de un șofer nebunatic cu spirit latin, mașină  care oprește la vreo 10 metri mai în spate. Mă uit în spatele femeii cu gând să-i înșfac bagajele și să tulesc cu ea spre autobuz. Mey, când i-am văzut bagajele, m-am înmuiat. Avea papornițe de parcă se muta. Vreo 4 genți de voiaj ponosite, găurite, mari și pline burduf.

Femeia zice:

– Las’ că o iau pe următoarea…Dar dacă tot stăm și așteptăm mașina, zice ea scoțând o sticluță mică gen parfum, nu vrei să-ți vând mirul ăsta? Mai am nevoie de 10 lei, aș avea mare nevoie de 10 lei și uite, îți dau mirul ăsta adus de la Mănăstirea (Nuștiucum) din Grecia, de la Apostolul (Nuștiucare)!!

– Nu, nu vreau.

Dacă-mi spunea că vrea pur și simplu 10 lei, poate îi dădeam, dar când am auzit de vrăjeală cu mir grecesc, m-a acrit.

– Cum să nu vrei? Face minuni!!

– Vă cred, dar nu vreau.

– Garantez pentru el, băiatul lui prietena mea care era bolnavă…

– Înțeleg, dar tot nu vreau.

– Cum să nu vrei? E mir din Grecia! Face minuni!

– Așa o fi… dar nu-mi permite religia.

(În clipa aia simt privirile fetelor sfredelindu-mi ceafa, ceva gen serioooos? )

– Păi dumneata ce religie ești? întreabă femeia.

– Musulmancă! zic dintr-o suflare.

– Ferească Dumnezeu! zice femeia îngrozită și se dă doi pași înapoi de parcă aș fi fost Ucigă-l Toaca.

– Da, așa sunt eu din neam în neam!

Și pentru că se prevedea o predică din partea ei întru creștinarea mea, am luat fetele și am plecat spre altă stație de mașină, unde, firește, am greșit și am luat mașina în sens invers, dar fetele nu s-au supărat. Aveau în schimb o altă problemă: „corect era musulmană, nu musulmancă, nu-i așa?”

De parcă mai conta?

 

Și-am tot zis eu că nu mai ajut pe nimeni, că după faza cu dantura de sub autobuz mi s-a luat de inimoșenie, dar vezi, că dacă mă mănâncă-n…colo?

Voiam să scot aseară niște cash și așteptam după un nene la bancomat. Nu știu ce tot butona dar băga cardul, scotea două-trei chitanțe a câte 1,5 lei interogarea fiecare și tot fără bani era.

Se întoarce cu ochi umezi spre mine și mă roagă:

– Mă ajutați și pe mine vă rog, că nu știu ce are de nu vrea…

– Poate nu aveți bani în cont!

– Ba da, se vede clar că am. Afișează că am bani și pe urmă tranzacție respinsă.

– Poate aveți vreo limită de retragere numerar?

– N-am, domnișoară… Vreți să veniți puțin vă rog?

Mă apropii timid de om și văd câți bani are în cont. Mă ia cu transpirații când văd suma, eu nici credite n-am făcut de suma aia! Cu gândul că-i făcătură, dar nu văd care-i șpilul, îl pun să urmeze în continuare pașii pentru tranzacție, iar el îi face corect. Într-adevăr, nu mergea. I-am recomandat să meargă la bancă să vadă care-i problema cu cardul lui, mi-a mulțumit și a plecat.

În sfârșit, un bătrân care nu mă face să sufăr! Și pe deasupra, plin de bani! Probabil singur… Mneeeea….

Mi-am scos și eu 100 lei prăpădiți din cont și m-am dus să-i sparg pe haleală în drum spre casă.