vanatoarea din curte

Datorită nevoii de hrană strămoșii noștri ancestrali aveau un comportament agresiv de hăituire și de atac, vânând animale. Pe lângă sursa de hrană, pare că vânătoarea provoca și plăcere. Nimic nu s-a schimbat între timp.

În curte la Jean stau alături de el tatăl lui, Bătrânul, fiul lui Jean ( Băiatul), și doi prieteni buni: Grasu’ și Ușchitu’.

În urmă cu trei zile Băiatu’ i-a cumpărat porc tatălui său, și-acum s-au strâns să-l sacrifice și să-l prepare pentru Crăciun.

Stau toți roată pe lângă cotețul provizoriu al porcului, sorbând din țuica fiartă în aburul umed al dimineții reci. Băiatu zice:

– Bre, tată, parcă a slăbit porcul…

– Mda, parcă…

– Păi de ce? Nu i-ai dat să mănânce?

– Ba da, dar nu mănâncă, a schimbat locul, suferă, ce vrei?…

– Eu zic să ne apucăm de treabă, că trece ziua, zice Ușchitu lăsând ceașca de țuică jos. Aduceți un băț să-i strângem sârma aia pe rât.

Pleacă Jean alene, pentru că e un gospodar care se respectă, după numărul de kilograme se vede. Se mai mângâie din când în când pe burta în care a băgat capital, nu glumă. Se întoarce după vreun sfert de oră cu un bețișor pe care Ușchitu îl ia, intră în cocină și înfășoară sârma de la râtul porcului pe băț.

Înfășoară cu nădejde până când bățul face trosc și se rupe, iar porcul speriat guiță și fuge pe poarta cocinei de care Bătrânul se sprijinea și, furat de priveliște, ținea poarta larg deschisă.

– Prinde-l, mă! striga Ușchitu fugind după porc.

În urma lui, Grasu alerga mai mult nu, ținând cuțitul în mână și adresând sudălmi grele întregii rase porcine. Venea și Jean greu, oftând și înjurând  ziua în care s-a hotărât el să primească porc în curte, Bătrânul alerga și mai încet în timp ce Băiatu’ îl apostrofa de ce dracu’ n-ai închis bre, poarta aia?

După ce a făcut o tură până în fundul curții, porcul s-a prins că acolo e sfârșit și a luat-o la goană înapoi.

Toată liota în șir indian după ei. La finalul șirului, cei 6 câini ai Bătrânului, bucuroși că au de ce să alerge și să hămăie prin curte, Lipsea melodia Hakuna matata, în rest circul era complet.

Și iar o ia porcul în sens invers și după el Ușchitu, Grasu, Jean, Bătrânu, Băiatu și cei 6 câini din curte, urlând fiecare strigăte de luptă sau de amar, după posibilități.

Porcul sare gardul în curtea vecinului, Ușchitu’ după el de parcă de asta depindea hrana lui pe o lună, încolțește porcul la vecinul, porcul sare gardul înapoi mai ceva ca un olimpic, Ușchitu după el, ăstialalți fac lanț uman aproape de ușa cocinei așa încât porcul speriat intra înapoi în cocină unde Grasu’  îl prinde și țipă la ăștialalți să-l apuce de picioarele din spate.

Bătrânul deoparte, Jean de altă parte….Câinii latră ca pentru ultima oară, porcul guiță, fiecare țipă.

Grasu’ înfige repede cuțitul și porcul s-a dus… Cu o ultimă zvâcnire, porcul dă din copite aruncând  pe Bătrânul și pe Jean  grămadă în mormanele de căcat din preajmă…c-or fi mormane de porc, c-or fi de câine sau de om, nimeni nu mai bagă-n seamă…

Toată lumea e mulțumită.

Începe prepararea porcului…

-He-eeeeei! Cine spală mațele?!??? Heeeeeeei!????!!!! Fetele?!??????