Partea proastă atunci când îți cauți doctorul în spital, este că alergi după el, îți spune vorbim după raport și dispare, aștepți până ți se scurge coloana pe pereții spitalului, apoi îl vezi cum aleargă că are o urgență la camera de gardă și iar aștepți, până îți cad gențile și gecile și ți se scurg trimiterile și externările din mână din cauza caloriferelor din preajmă și te întreabă copilul “firul ăsta de păr alb nu era dimineață, e din cauza spitalului sau te-ai supărat pentru că mi-am luat teneșii și plouă?”, dar n-ai timp să răspunzi pentru că îl vezi pe doctor cum fuge repede la vizită în timp ce-ți face un semn că vine imediat, și când deja nu mai simți dacă nodul din gât e de la nervi sau e chiar noada curului care ți s-a dus până în gât de durere, apare și medicul și te întreabă: unde rămăsesem? ce trebuia să facem azi?
Spui pe scurt, în timp ai căpătat experiență și ai învățat să elimini maculatura din discuțiile cu doctorii, chiar dacă ăsta de față ar merita să bagi multă maculatură și fluturat de gene în timpul discuției (dar e și fi-ta de față)
Te trimite la analize pe care vrea să le vadă mai târziu, dar mai târziu el e în sala de operații și apoi iar la vizită și-l prinzi din zbor ridicându-te dureros de pe cele două trepte care ți-au intrat perpendicular în coloană și-ți spune: mergeți acasă, mă uit pe analize și vă sun să vedem dacă putem face procedura mâine.
Și mergi. Și aștepți. Mai faci o cafea și iar aștepți.
Uiți cât timp a trecut.
Și te sună pe la 9 seara, vezi numărul de telefon pe ecran și belești trei rânduri de ochi ca foile de pe ceapă pentru că nu-ți vine să crezi, la o adică de ce te-ar suna la ora asta?!! Să îți spună că erai sexy azi mototolită pe scările spitalului, ciufulită de la curenții din jur și că vrea să te scoată la o cină romantică? Sau poate că vrea să îi prepari chiar tu cina, ceea ce ar însemna răutate, penru că tu nu știi dacă el e vegan sau carnivor, la cât aleargă prin spital poate mânca orice, n-are șanse să se lipească de el! Sau poate pur și simplu n-o să-ți iasă nici o mâncare la ora asta, dar la o adică ai putea compensa mâncând la lumina unor lumânări exagerat de chioare, ca să nu se vadă eșecul din farfurii, iar dacă se simte, o să fie gentleman și n-o să spună nimic, dar o să te înjure dimineață la siestă…
Răspunzi și-l auzi:
– Îmi cer scuze, abia acum am ieșit din sala de operații!
– Off, nu-i nimic!…șoptești pierdută.
– N-am avut timp să mă uit pe analize. Sunați-mă mâine.
Zdrang!
A fost un gest frumos c-a sunat totuși. Mie așa-mi pare. Sigur că sunt situații neplăcute, am trecut și eu prin rele, bune, îmi venea să le sar în cap ori să le sărut picioarele.
E drept, dar gestul lui a venit în timpul prei mele de imaginație
Daca stau bine si ma gandesc toti doctorii care m-au operat sau care au avut grija de mine aratau bine. 🙂
Așa fericire!…