in timp ce lumea puţea

By | 2016-06-10

Mi-a convenit că a plouat luna trecută, mi-a mai luat praful de pe pingele în drum spre muncă. Spre final, la finisaje şi baia în construcţie, m-a rupt. Mă văitam că or să ne lase o zi fără toaletă, dar între timp ne-au lăsat fără chiuvetă şi oglindă câteva zile. Plecam dimineaţa la muncă ursuză, obosită şi răvăşită ca un balaur pus pe rele.

Într-o dimineaţă îmi bătea soarele în faţă razele soarelui mă mângâiau duios şi cald orbindu-mă  luminându-mi calea, astfel că mi-am scos ochelarii de soare din geantă şi am mers câţiva metri în ceaţă. Mi-am şters ochelarii cu sârg pe poalele cămăşii. Nţ, după alţi câţiva paşi a trebuit să-i şterg iar.

Aiurea!

Abia după ce m-am frecat ca lumea la ochi mi-am adus aminte că n-aveam apă la chiuvetă şi nu-mi aduceam aminte dacă m-am spălat în bucătărie sau efectiv eram nespălată pe faţă?

Între timp, lumea bună cu apă curentă puţea.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *