Da, exact, ieri am fost rea …aproape degeaba. Adică ar fi fost motive să mă iau de cei de care m-am luat, dar erau motive la care ar fi trebuit să țip la momentul la care trebuia, nu ieri. Ei bine, nu. Le-am strâns ca fraiera în timp, iar ieri am răbufnit aproape gratis. Ieri chiar am fost rea, în sensul că folosesc un cinism monstruos care omoară pozitivismul interlocutorului meu. Știam că nu-mi place ce fac, cu toate astea am făcut-o. Ştiam că nu e bine, dar nici măcar nu-mi părea rău.
Urât sentiment!
M-am confesat unei persoane care mi-e foarte dragă (culmea, încă mai am în viaţa mea şi aşa ceva, nu mă întrebaţi de ce) şi m-a întrebat:
Mai faci şi tu ceva din ce îţi place ţie cu adevărat?
Mă gândeam că: păi nu ştiu, mi-a plăcut toată viaţa să scriu, să spun ce am de spus şi să…aduc o stare… Hm. Chiar aşa, era o stare bună pe vremuri. Acum dacă mă aşez în faţa unei pagini goale îmi vine să-mi iau câmpii. Simt că s-a spus tot ce a fost de spus, că s-a scris tot ce a fost de scris, că suntem toţi la fel de proşti şi idioţi sau aproximativ isteţi, că nu pot ridica moralul nimănui scriind, că e un gol care nu se mai termină de când e atât de gol (Ce şi-ar mai dori Steaua să dea goluri aşa interminabile!!)
N-apuc să termin gândul, că zice:
Starea interioară. Nu e vorba că ai fost rea, e vorba de ce e în tine care te face să fii rea.
Pfff!…Mircea, fă-te că lucrezi!
Loading….