Aseară n-am mai trecut pe la farmacie să cumpăr apă marină pentru trompă, din motive de lene, de „ce rahat voiam să cumpăr de la farmacie?”, aşadar am făcut şi eu reţeta tradiţională de o linguriţă de sare în apă fiartă şi am lăsat-o la răcit, s-o pun mai târziu într-un flacon spray şi să spălăcesc interiorul nasului.
Şi-am uitat de ea, că eu aşa fac. Spre exemplu atunci când cumpăr cremă antirid parcă mă simt mai bine numai că o am. Fireşte se ridează singură zăcând prin casă, până când cumpăr alta.
Şi mai târziu m-a uscat o sete febrilă, aşa că dacă am văzut cana plină cu apă am băut! Băăi, ce senzaţii! Ce adrenalină!…Parcă am băut un metru cub din Marea Neagră, aşa bine mă sufocam.
Sarea erupsese vulcanic pe nas, pe gură, urechile trosneau, gâtul mă ustura, stomacul bolborosea, deci vă zic: apa cu sare e bună pentru o grămadă de chestii, descompune toată mizeria din cale. Experimentat fără voie.
Recomand cu căldură.
P.S. Staţi pe lângă o toaletă când erupeţi.
Just in case…
Cat de mare era lingurita aia si cat de mica era cana? 😀
Pe măsura durerii de colon
asa a facut o colega la servici. isi ia cafeaua de pe masa , ia o gura si improasca pe o raza de 2 m in jur si incepe sa tuseasca si se invineteste . toata lumea a crezut ca moare, ca sigur era ceva otrava in pahar. eu am batut-o usor pe spate si am intrebat ranjind : e cu zahar, asa-i ? la care ea da aprobator din cap ca de vorbit nu putea vorbi 😛 😀
d-apoi crezi ca numai o data o patii? si eu cu:
-solutia salina de nas
-ceaiul pt ochi
-zeama de la piure salvata ca poate mai imbunez piureul
– otet in loc de apa
-sare fina in loc de dat chiftele de faina ( nu eu :D)
etc