Pe vremea mea era ceva de genul “mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană”. Și se bâzâia ăla lângă tine și se dădea cu curul de pământ că are 5 copii acasă din care doi au nevoie de operații și te înmuia și dădeai.
Acum:
Tai un parc pe alei să ajung mai repede la destinație. În fața mea, un bărbat fumează mergând. Îi ațin calea doi milogi:
– Dă și mie o țigare, trăi-ți-ar!…
– Du-te mă, dracu!
Mai apare în fața mea o minionă care suge luleaua aproape alergând. Milogii:
– Dă și mie o țigare trăi-ți-ar!….
– N-am.
– Aunci dă-mi țigarea ta, zice unul băgându-se în sufletul ei
Miniona dă țigarea aprinsă și trece mai departe speriată.
Trec prin fața unui liceu unde poliția se ia de puradeii de liceu că dacă aruncă țigarea pe jos e nu știu cât amendă. Mă opresc un pic și mă gândesc să le pun câteva întrebări mai serioase. Mă uit lung la ei, ei se uită lung la mine….Mnnneh, mai bine lipsă, trec mai departe.
Mă opresc la covrigărie și iau unul cu ingrediente nesănătoase, adică dacă tot e bal, bal să fie. În fața covrigăriei populează așa: o miloagă fără casă, un milog care are copii de crescut și un student care n-are ce să mănânce. Nu le dau nimic, dar maculatura nesănătoasă din covrig mi se înșiră cocoloașe pe gât. Ajung la destinație, să vorbesc cu (cum spuneam) o cunoștință cu care n-am mai vorbit de 3 ani. Un milog aproape bine îmbrăcat, cu un câine golden retriever în lesă:
– Mă puteți ajuta cu 2-3 lei, să hrănesc câinele? Costă 30 lei mâncarea lui și n-am ce să-i dau…
În timp ce cunoștința mea îi dă 3 lei, mă gândesc că la magazinele de desfacere carne/mezeluri, oasele sunt gratuite. O supă lungă de oase d-alea cu orez și morcov….
În fine.
N-apucăm să mai schimbăm 20 de replici, un nenică vine și ne înșiră cărți vechi pe masă, cu 10 lei/bucata.
Abia îmi conving cunoștința să ia ceva (doar!)ceva ce ar putea cu adevărat să citească.
Plec de la întâlnire și intru într-un ING cu gând să scot ceva măruntaie, numerar.
Un milog deschide ușa:
– Doamnă, vă văd acolo la bancă, puteți să mă ajutați cu 20-30 de bani de pâine, cartofi?
– Nu!
– DE CE?!
– Că iau bani pe credit, deci nu pot să-ți dau .
– Cum vine asta?
– Învață economie și mai vorbim.
– F…-te-n!.
Am așteptat să dispară din fața sucursalei ca să pot s-o iau la fugă spre casă.
Mie mi-e greu în București.
Ce te face sa crezi că în altă parte sunt mai îngăduitori? Nu am zis-o p-aia cu cucoana de l-a întrebat pe cerșetor “și io de ‘un să iau banii ăia să îți dau ție” și ăla i-a zis râzând cu gura până la urechi “pai tu mergi la muncă”?
una rece de la bruxelles.
5-10 grade cu ploaie marunta, vreme de Bruxelles peste juma de an. O tiganca la colt se vaicarea si legana si repeta un “s’il vous plait, madame, je suis de roumanie, j’ai faim” -si altele din astea. 2 romani binevoitori si iubitori de faceri de bine vin la ea, dau binete, zic ca e acusi noiembrie, vine iarna, si ii propun sa ii plateasca bilet de avion catre ro sa stea si ea acasa la ea. Raspunsul leganatoarei tigani a fost: “da’ cine imi da 200 euro pe zi in Romania????”