Am o floare?

Îmi povestea un coleg de vreo 25 de ani că s-a mutat curând prietena lui la el:

Mă, suntem prieteni de 6 ani de zile și am crezut că suntem, ok, înțelegi? Era un pas firesc să stăm împreună. Treaba e că de când s-a mutat la mine mă irită continuu. Azi noapte m-a trezit să mă întrebe ce bolboroseam în somn. I-am zis că nu știu și m-am întors pe cealaltă parte. Păi ce, crezi că m-a lăsat în pace? Nuuu, frăție! La 2 noaptea făcea monologuri despre subconștientul meu blocat care refulează noaptea. Pfuai, sunt rupt de somn. Dacă nu mi-ar fi dragă aș călca-o în picioare. De fapt… totul a început de la început. După prima ei noapte la mine m-a sunat dimineață și mi-a spus:

– Vezi că ți-am udat eu floarea.

– Ce floare?

– Floarea ta.

– Am o floare?!?!

I-a luat o săptămână să mă lămurească în ce grad sunt de nesimțit cu chestiile din jurul meu, nesimț care se răsfrânge în lumea ei reală.

Azi dimineață, după ce că nu m-a lăsat să dorm, mi-a dat un mesaj când eram în drum spre muncă:

– I-ai pus tu apă?

– Cui?

– La floarea aia a ta!!

– Ahaaaa…aia! De ce?

Mi-a umplut frigiderul de înjurături. Diseară presimt că dezbatem nesimțul meu vizavi de obligații and shit. Ziceam doar ca să știi, mâine dacă nu ajung la muncă trece-mă în medical pe motiv de prietenă invazivă în bârlog.