Singurakkte

Eu am mai spus că n-am nici o problemă cu singurătatea, de obicei mă înțeleg bine cu mine chiar dacă nu mă înghit. Coabităm așa…cum să spun? În tăcere. Am mai explicat cum mi-am petrecut diferite momente de singurătate, dar acum, cu copila asta mai tot timpul plecată, mă pregătesc de bătrânețe. Nu și de pensie, că înțeleg că țara are nevoie pentru alte plăți de acum.

Taman bine cu o zi înainte găsisem cea mai bună parte a singurătății: n-ai cum să îți dezamăgești aproapele. Nu contează unde și cine își lasă rufele înșirate prin casă, dacă mâncarea are destul de multă sare sau nu, dacă e bine să mănânci pui cu hormoni ca să-ți crească țâțele, dacă sau nu s-a plătit nu știu ce factură sau cine cheamă instalatorul. Nu frate, nu dezamăgești, pui capul liniștit pe pernă.

Da, dar când te trezești în una din zilele alea cu o cufureală înfiorătoare de te trec toate chinurile facerii, ce faci? Păi să-ți explic.

Întotdeauna am în geantă medicamente pentru cazuri de urgență, pentru că niciodată nu știi când îți trebuie. Aproape întotdeauna le trebuie altora și nu mie, dar  le dau, că na, las omul să sufere? Și când  am nevoie trebuie să merg să-mi cumpăr.

În cazul de față aveam două  pastilă anti-cufureală. Am hăpăit una repede cu un pahar cu apă și m-am dus repede să o vomit că n-am știut că am și grețuri. Pe a doua pastilă am înghițit-o încet.

Crezi că mi-a trecut? Aș!

După câțiva kilometri parcurși pe poteca de la baie spre pat într-un du-te vino continuu, mi-am verificat frigiderul, că eram lihnită. Niște crudități, alte crudități, fructe. Trist. Am zis că dacă tot mi s-au potolit grețurile, să prestez o supă că cine dracu să-mi facă?

Între timp, mi-am cronometrat contracțiile dintre cufureli cu gând să trag o fugă la farmacie după ultima contracție. M-am îmbrăcat și am așteptat-o. A venit și după aia am tulit-o spre farmacie.

30 minute.

Clar, singurătatea are și niște părți proaste, dar tot îmi place. Sunt mândră de mine, am ajuns acasă la timp util pentru următoarea contracție.