Și cică e praf în casă! Aiurea, e așa de bine lustruită faianța asta din bucătărie, încât oglindește perfect pâlpâitul candelei pe care am aprins-o ca să stea așa, de veghe, să văd pe unde merg. Acum chiar mi-aș dori să fie o faianță din cale afară de jegoasă .
Bun, deci am fost chemată la poliție și înștiințată oficial că am obținut un ordin de protecție. Polițistul, cu câțiva ani mai mare decât fata mea. A început să povestească cum că ar trebui să merg totuși la alt adăpost câteva zile, pentru că individul (adică bestia) pare foarte periculos. Și mi-a povestit despre un plan de siguranță căruia i-aș mai fi adăugat eu ceva puncte, din experiență. Am zâmbit.
– Doamnă, nu știu de ce zâmbiți, eu iau treaba asta foarte în serios, nu am chef de glumă, e groasă treaba.
Mi-am cerut scuze. Am prostul obicei să zâmbesc în momente critice, de nervi cred că. Așa am mers și am întrebat dacă pot să îmi eutanasiez câinele la un cabinet (acum vreo 4 ani), și i s-a părut doamnei că sunt foarte veselă:
– Nu știu de ce zâmbiți, e o chestie gravă.
Am îngăimat:
– Nu mă răscoliți…
– Cum să nu vă răscolesc? Vorbim de moarte aici…
Păi ce crezi, m-a mai potolit? Nooo….dacă nu i-a plăcut să mă vadă veselă, a scos baxul de prosoape de hârtie pe care le-am umplut cu sârg.
Acum răsfoia domnul polițist dosarul și citea filă cu filă:
-Observ că are antecedente de om violent, dar toate sunt la limita legii…nu a fost închis. Cum reușește?
Știu și eu că nu e prost. De ce crezi că au trecut atâția ani? Nici ordinul de protecție nu aveam încredere că îl obțin. Până să ajung aici, am vorbit cu 3 avocați deștepți. Una m-a îndrumat cuminte către consiliere psihologică și pentru mine și pentru el. Eu urlam de neputință, că nu mai scap de amenințările și hăituiala lui, ea mă trimitea la psiholog, că cică nu fac nimic cu legislația de acum. I-am mulțumit, ce dracu să fac? Alta m-a ascultat, m-a programat, n-a venit nici la programare nici n-a răspuns la telefon. Pe urmă să aud că a avut treabă, să mai încerc să o sun o dată. În timpul ăsta zilele treceau, ca și kilogramele și nervii mei. Al treilea a fost cel mai de treabă. Am vorbit cu el 3 zile consecutiv, 3 zile m-a aburit că ne vedem a doua zi. La ultima convorbire m-a întrebat: Păi și ce vreți, doamnă, vă obțin ordin de protecție ca să vă văd la știri ?!! A 4-a zi nu l-am mai sunat.
Țineți cont, toți ăstia sunt avocați cu cojones, de-ăia înfipți, care câștigă procese.
Mno, bun…am luat și eu calea Valea Plângerii și a ieșit ce a ieșit. Am încredere că sunt pe valea aia bună.
Deci ca să știți cum am pornit (poate nu vă trebuie vouă, dar aveți cunoștințe care au nevoie) : un telefon disperat și aflat detalii aici
Proiectele imediat următoare sunt:
1. buton de panică acasă de aici
2. cursuri de autoapărare (caut ceva care să nu aibă legătură directă cu prieteni de-ai lui). Să văd și ce spray-uri sunt legale și ce nu.
3. consiliere psihologică (pentru că da, nu ești ok după așa ceva, oricât de zmeu ți se pare că ești)
În permanență telefonul la îndemână, încărcat, și cash pentru urgențe (în special taxi-uri, că abia la vreo 10 minute după ce m-am aruncat în ăla de la judecătorie m-am întrebat dacă am bani de ajuns).
Ăhmmm…Poate vă mai țin și mâine de povești, dacă mai am candele prin casă.
Și poate reușesc să mâzgălesc dracului cumva faianța asta!
Cu mult timp in urma,cind intram pe blogul dmv ma amuzam…..acum,mi se face stomacul ghem de emotie,de neputinta de nervi…e atit de absurd comportamentul bestiei….ma sufoc de indignare si neputinta…va doresc multa putere,intelepciune sa puteti trece peste toate aste si apoi sa va fie bine….
puăi…asta e ideea. regret că nu pot să vă amuz acum, poate….curând
Tot ce te rog este sa nu te opresti. Nu pe calea spre normalitate, ca vad ca reusesti sa te tii barbata si tii drumul drept indiferent cat de moi ti-s picioarele.
Sa nu te-opresti din scris. Nici macar n-are rost sa-ti explic de ce te rog.
nici măcar n-am nevoie să știu de ce vrei să nu mă opresc din scris.
saru-mâna! stiu ce profesezi și sunt convinsă că înțelegi perffect ce scriu. plus că plante…animale…
big hug
Alarmă portabila, de aia scriam. Daca se apropie cineva şi o actionezi se aude extrem de tare.
Spray-urile cu piper cica sunt legale şi in Romania. De curand a avut fiica-mea in garda un individ dintr-asta parfumat de nevasta-sa. Cica era avariat bine, pe langa ca nu vedea nici nu putea respira, cateva ore l-a reparat ca sa il poata lua politia. Drept ii, in alta tara.
Mie imi scrii cum te pot ajuta. Sunt departe de tine dar macar bani pentru astea iti pot trimite.
Nu iti citeste blogul nimeni dintre cunoscutii lui? Daca a sapat deja pe FB …
Avocatii aia cu coaie mari, aveau dreptate : ordinul de protectie in Romania e vax albina. Fugi fata mea, fugi in alta tara, ca sa iti salvezi viata. M-am uitat pe pagina de Facebook a fetei tale, cu gind sa vad cum arata individul si s-a sculat parul pe mine cind l-am vazut. Are fata de criminal cutitar, tipologie de criminal din manualul lui Lombroso. Individul asta e nascut criminal si ma mir cum de inca nu s-a manifestat … probabil inca nu i-ai dat ocazia.
Fugi, fugi din tara . Inteleg ca nu vrei sa pleci fara fie’ta care nu vrea sa vina ca a gasit-o indragosteala, dar … fugi cit vezi cu ochii, cu sau fara fata. Ordinul de protectie nu te protejeaza, ci mai rau il intarita. Nici vrajelile alea de consiliere telefonica nu iti folosesc la nimic in fata unui criminal infuriat, calcat pe orgoloiu cu ordinul de protectie. Tot ce sper este sa ma insel.