Când alţii nu-şi încap în piele
Că şi-au tras chestii „de belea”,
Eu îmi pun cu calm zăbrele
S-acopăr colivia mea.
Când alţii-au viaţă aşa de plină
Şi n-au timp să se sature de ea,
Mie îmi pare c-am prea multă lumină
Şi am şi timp- deci mai închid cu o zăbrea!
Când văd atâta împlinire-n ochii lor,
Mă bag unde-am pus sârmele mai des.
Nu-i bine să te laşi pradă pizmelor,
Ele epuizează psihic mai ales !
Şi zi de zi îmi acopăr colivia
Să nu mă vadă, să nu-i văd.
Îmi uzez constructiv mânia
Că dac-o las afară, e prăpăd !
Mixy….u re sad? 🙁
Cum pot sa te ajut? Un dans din buric, un cantec?
simplul fapt că eşti aici, e de ajuns Hapi.
Mulţumesc.
Mixy….scrie si despre suparari…noi te citim oricum!
Nu trebuie sa ne jucam de-a clovnul toata ziua, stiu ca poate deveni obositor
Doamne, ce de “poietese” cunosc. :))
Am si eu o colivie, o tin incuiata pe dinauntru, sa nu poata intra decat cine vreau eu.
:)) cred toată lumea îşi ţine colivia bine închisă, indiferent dacă e sau nu “poietă” 🙂
Colivia asta ma trimite direct la Teety si “I think I saw a pussycat” 😀
O fi de la ploaie ….
clar e de la ploaie ! haioasă imaginea cu Tweety.
“altii” mint cu seninatate… ai uitat?
oooo, shit ! nu mă răscoli, pliz 😀
cei mai fericiti oameni pe care-i stiu sunt aia pe care nu-i cunosc f bine…..parca ceva de genu asta era……….vine toamna…
ooo, şi la tine ?
Bine-ai venit în club >:D<
“I wish I had a chaingun and a big box of ammo, but I’ll settle for an chainsaw and a gallon of gas” 😀
Apoi ma trezesc si ma linistesc vazandu-mi colivia cunoscuta, protectoare si linistitoare pana la vecinatatea cu izoelectrica de EEG…