esec de mucenici

Am întrebat și eu copila, mă, mergem să cumpărăm mucenici? Nu cred că a zis vreodată nu la shopping, mai ales că îl facem rar în ultima vreme, iar împreună și mai rar. Și de la mucenici am realizat că ea nu mai are șampon și balsam de păr, eu nu mai am acetonă , dero deloc, ș.a.m.d.

Și de unde aveam în gând să-mi cumpăr o pereche de pantaloni că stau toate alea largi pe mine și în ultimii ani am tot donat, probez două perechi de pantaloni cu vreo 4 numere mai mici decât ce purtam anul trecut pe vremea asta, mă vede fata mea în cabina de probă, face o moacă tristă de zici că sunt în convalescență de cancer și tot așa tristă îmi spune:

-Păi ia-le pe pe amândouă, că cine știe când te îngrași sau când mai ieși la cumpărături…

Le plătesc pe amândouă, zice:

-Auzi, dar nu-mi iei și mie o cămășuță?

Plecăm după o cămășuță, găsește niște colanți care i se lipesc de mâna cu care vrea să îi cumpărăm, găsește 2 cămășuțe din care alege una, la casă mă păcălește domnișoara că e nu știu ce discount la hainele de damă drept care  trimit fata să-și ia și cealaltă cămășuță, plecăm bucuroase spre acasă, timp în care ea calcula că a mers nu știu câți kilometri conform nu știu cărei aplicații de pe telefon și la un moment dat îmi piere bucuria:

-Auzi, stai să înțeleg…. Am dat 400 lei plecând să cumpăr o pungă de mucenici?!

Mă bate compătimitor pe umăr:

-Șșșș…lasă, mami, nu te mai gândi la asta…îți face rău.

Acasă arunc mucenicii în oală gândindu-mă la ăia 400 de lei. Peste vreun sfert de oră îmi aduc aminte de mucenici și amestec febril în oală. Opt-urile s-au transformat instantaneu în C-uri și în alte feluri de puncte, puncte…

-Mami, zeama asta e super-amară…

Oare câtă esență am pus în zeama aia?!

Păi 400 de lei??