Acum na, trebuie să fac turul de onoare, să vadă lumea că sunt ok. Până și pe la doctori, te doare mintea cât de ușurați răsuflă să-mi audă vocea, dar cel mai mult mă distrează când așteaptă să se convingă din inflexiunile vocii mele că sunt ok, nu doar să zic.
Sunt întrebată destul de des ce voi face după astea 6 luni. Mai în glumă, mai în serios, răspund și eu:
– Aștept să iau niște pumni și încerc să obțin alt ordin…
Numai fata mea nu crede în astea 6 luni, nu crede că stă taxu cumințel. Mă întreb de ce. Aseară mătura fata prin dreptul ușii e la intrare și era de-a dreptul consternată de țărâna pe care o lasă în urmă bocancii mei:
– Mami, dacă mergem pe lângă același bloc, iar eu sunt curată pe pingele, tu prin ce grădini umbli de ai atâta noroi pe ale tale?!!
Eh… prudența, maică…Astăzi am oprit la un chioșc pe lângă bloc și am văzut un puștiulică cu vreo 1.000 de lei cash în mână cumpărându-și suc și țigări. Imediat mi-a fluierat mintea și am început să urmăresc mașinile prin preajmă. Mi-e greu să văd ceva atipic realității și să nu mă gândesc la el, d-ăștia sunt prietenii lui.
În altă ordine de idei tot astăzi m-am întâlnit cu o tipă care își crește copilul singură. Văd verighetă pe mâna ei și mă ia cu uluire:
– Uaaaau! Ce-i cu asta?!
– Ce să fie? Nimic. Am pus-o ca să nu mă mai urmărească dobitoci d-ăștia și să-mi dea întîlnire, cine știe care din ei e ca al tău!
Tu ai putea să fii agent secret deja, sau poliţist sub acoperire, la cât de atentă te uiţi şi observi totul în jur. Dar este şi un bun exerciţiu pentru tine când vei scrie romanul 🙂
:))) mi-e teamă că m-o să fie polițist. Am prea mult venin strâns acum…