Se pleacă la piață cu gândul de-a lua niscai urzici pentru o mâncare, pentru că sunt pe ducă și n-or să mai fie.
Se întoarce acasă cu 2(două) sacoșe de nutreț bio.
Se fumează abătut/ă o țigară sau se ia o dușcă de ceva pentru revenirea nervilor îndoiți de obidă.
Se descotorosește nutrețul din prima pungă de tulpinile aferente. Timp de execuție: 30-60 minute, funcție de lene. Se spală frunzele în mai multe ape. Dacă mai rămâne vreun fir de pământ, n-are nimic, din pământ a venit, în pământ se întoarce.
Se trece la sacoșa nr.2, care înțeapă. Se merge în debara pentru căutat mănuși de protecție. Se arde becul și debaraua rămâne în beznă. Se căinează lipsa unui mascul în casă, pentru că nici un bec nu se potrivește în fasungul ăla, deci trebuie schimbat fasungul. Evident, nu-ți aduci aminte dacă ai fasunguri pe undeva.
Lipsa masculului se căinează indiferent dacă există sau nu în casă. Ecuația are același rezultat.
Se încearcă curățarea urzicilor cu mâna goală. Se plânge preluuung, cu ărș-uri și aoleo-uri.
Se vrăjește cu bomboane copilul din grădina proprie pentru a avea liniște la curățarea nutrețului în următoarele ore. Dacă aveți copil de vârstă mare, dați-i bani. Cu cât copilul e mai mare, cu atâta suma trebuie să fie pe măsură. Liniștea se cumpără greu.
Se caută alt soi de mănușă, se găsesc alea croșetate de mamaie pe care nu le porți pentru că a făcut o pereche de două stângi, dar i-ai mulțumit frumos pentru cadou, ce vină are ea că e chioară sau că le-o fi măsurat pe amândouă pe mâna ei stângă când le-a croșetat?!
Se plânge de căldura din mănuși combinată cu bășicile de pe degete. Timp de execuție: 120-240 de minute, funcție de audiența care o fi rămas prin preajmă, pentru că poate te ajută. Să-ți ridice moralul, că doar n-o să pună mâna pe urzici!!
Altfel, cântă-ți ceva să nu intri în depresie. Dacă de plictiseală mai scăpi câte o floricică sau o iarbă pe care nu o cunoști printre urzici, las-o acolo, poți să știi la ce-ar putea fi bună pentru sănătate?!
Dacă iese vreo gânganie din urzici țipă și tu la ea până moare de spaimă sau poate pleacă.
La final se spală și astea în silă (urzicile adică) și opărește-le apoi pe foc.
Când mănânci, mănâncă delicat, cu grijă. Îți aduci aminte cât te-ai chinuit să iasă bunăciunea asta de mâncare, vrei să o termini repede?!
:)) E greu cu alimentaţia bio! Foarte adevărat totul! Şi mâncatul cu grijă. Eu una mi-am promis că indiferent de beneficii nu mai fac.
Hai, măăă! Dă-le încolo de beneficii, e vorba de gust! Pliiiiz, rămâi în chinuiala noastra neaoșă!
2 ore?? valeu :))) eu intru la puturosii din deal :))). Realitatea ca dupa 1 ora de cules cu fundul in sus acasa nu le mai aleg prea serios asa ca le bag intr-un lighean cu apa, in runde mici, le las ceva minute acolo, si apoi extrag ramura dupa ramura si termin repede :)))
(ce nu face omul pt sanatate).
P.S. pt culegatorii de urzici, am invatat ceva de la francezi: urzicile se pot culege tot anul. E suficient de cosit urzicile mari si udat cateva zile si ele cresc iar :D.