nu-mi impun, dar mă vrăjesc

Toate dietele pe care am vrut să le încerc au eșuat lamentabil la stadiul de idee. Numai când mă gândesc să mănânc într-o zi doar carne, cu siguranță îmi plânge sufletul după verdețuri. În zilele de post visez smântână, dar doar așa, din principiu, nu că aș simți neapărat nevoia.

Cu timpul am renunțat să mă mai gândesc să-mi impun chestii. Nu e o treabă prea mișto, dacă nu-ți dai un șut în cur din când în când, nu evoluezi. Acum am o problemă cu țigările… mai mult cu faptul că toată lumea mă întreabă când mă las de sportul ăsta. Apropiații știu că nu e bine să mă întrebe chestii de-astea, mă lasă pe mine să decid.

Soră-mea a găsit o variantă mai subtilă de a mustăci la sportul meu:

– Acoperă și tu pachetul ăla de țigări, mi se zbârlește pielea când văd poza cu tipa aia cu furtunul de oxigen în nas. Pune-ți telefonul peste pachet. Mhm, da, așa parcă e mai bine.

Până acum nu m-au interesat pozele și mesajele de pe pachet, le vedeam și …atât. Acum, de când mi-a atras soră-mea atenția, parcă au început să mă deranjeze și pe mine. Cer azi un pachet de țigări, vânzătorul îmi scanează și întinde pachetul spe mine:

– N-ați putea să îl schimbați, vă rog? Mă deranjează rău poza cu “plaga după chirurgia pulmonară”.

Zâmbește amabil, se uită în raft, scoate alt pachet:

– Ăsta e bun?

Un bărbat cu mimica de “văleu!” se uită lung în josul trupului său cu mesajul: “Fumatul produce infertilitate”:

Radiez de încântare:

– E grozav, mulțumesc frumos!

Îl aud pe vânzător în urma mea:

– Femeile!…Niciodată nu știi ce-și doresc!