Ori de la salarii mărite, ori de la tichete de vacanță, lucrurile se schimbă în mod evident. Am avut de-a face recent cu o instituție a statului (nu dau nume ca să nu le iasă coarne), un loc în care ca în multe altele îmi era greață să intru și acum aveam nevoie de la ei de ceva arhivă. A fost interesant să-i văd cum îmi dau deoparte delegația (care mereu e necesară, te delegi și dacă ești unic asociat și ai cartea de identitate la tine) și să îmi pună în brațe un vraf de acte, mult mai mult decât cerusem și la care m-am zbârlit instant:
– Heeei!!! Ce-i asta? Păi voi vă faceți curat aici?
– DA!! Pe dumneavoastră vă așteptam, ne pare bine că ați venit să înlesniți curățenia! Hârțogăreală plăcută!
E România?!! De când bugetarii glumesc binevoitori cu contribuabilii?
Și eu care am avut coșmaruri nopțile astea pentru că nu reușea fi-mea să ia o adeverință de la medicul de familie (au plecat în grup de la privat la buget, because nivel salarii) și mă trezeam asudată în toiul nopții, în momentele în care reușeam să ațipesc: Dosarul! Să nu uit să-i spun să-și cumpere dosar pentru înscriere! Unul cu șină! Și un dosar plic pentru orice eventualitate, nu știi niciodată ce le place, e bine să fii pregătit.
Am uitat să-i spun și m-a sunat după ce s-a înscris:
– Atâta ai făcut mișto de dosarul cu șină și taman acum ți-ai găsit să uiți să-mi spui?
Ahaa. Deci sunt lucruri care încă stau înțepenite pe loc.
Dosarul “străbun”trăiește!
Trebuie sa ma duc sa vad cum mai arat un dosar cu sina si sa-o arat lui fii-nou. O sa fie obiect de muzeu.
O raită prin România și il vede mai des decât pe tichetul pe tramvai 😉