Dacă mama a fost generalul casei, ăla care dădea ordine tuturor și care scotea dintr-un piept de pui felul 1 de mâncare, apoi 2, probabil și desert sau sucurile aferente- nu știu, ne-a fost oribil de greu în vremurile de aur ale epocii ceaușiste, dar ea a reușit să ne pună mâncare pe masă și să învețe toate tâmpeniile de rețete din lume… și bune și nebune…
…Tata a fost disciplina. În sensul că nu ai după ce să faci curațenie, dacă menții ordinea din casă. Știa unde e fiecare lucru din casă, până și pe cele pe care le ascundea mama de el.
M-a rugat la ultima lui internare să-i aduc nu știu ce carte, una veche pe care ar vrea să o recitească.
– Măi, tată, n-am mai văzut de multă vreme cartea aia, hanar n-am pe unde e…
– Păi dacă ștergi rar praful? Evident, n-aveai cum s-o vezi! Fii atentă la ce îți spun, că o bunghești din prima. Ia stai aici, pe pat, lângă mine!
M-am așezat frumos pe patul de spital alături de el.
M-a măsurat și a zis:
– Îndreaptă coloana.
M-am conformat.
– Nu așa mult.
Am relaxat un pic coloana. S-a declarat satisfăcut:
– Aha! Deci cum stai exact în poziția asta, ține minte cum ai aliniat vertebrele! Când te ridici de pe partea de pat pe care doarme mă-ta în dormitor, la nivelul ochilor tăi e cartea de care îți spun!
Am făcut câteva mișto—uri apropo de dibuiala asta, ne-am distrat.
Când am ajuns seara acasă și am văzut că am nimerit cartea din prima ochire din poziția din care mi-a spus să stau, mi-am făcut cruce.
Cam așa era tata cu organizarea.
nu stiu daca e doar vorba de organizare la el ci de o memorie fantastica vizuala si simturi foarte acute, de poate memora ce vede legat de ceea ce simte (spate drept dar nu prea, fimeia care doarme alaturi in pat, exact pozitia etc).
Deshtapt o mai fost tatal tau!