Pe drumul către parc au înmugurit copacii, oamenii primenesc prin case, grădini sau în fața blocului, le aleargă sângele în vene de nerăbdare să înceapă acțiunile de plantat.
Nepoata vorbește mult, gesticulează… “tataie, ia uite !”… “tataie, nu-i așa că ?”… “tataie, dar crezi că ?”….
Tataie nu mai rabdă și se oprește din mers măsurându-și nepoata:
– Fii atentă, când ajungem în parc, nu-mi mai spui “tataie” !
Fata se bâlbâie nițel:
– Aaa… adică?
– Îmi spui pe nume, ne-am înțeles ? Nu mai căsca ochii așa la mine, poate agăț și eu ceva… așa, tu mă tot strigi “tataie – tataie”, cine se mai uită la mine ?!
– Pfoaaa… Te spun … lui mamaie !
Tataie zâmbește șăgalnic:
– Chiar te rog!… Cel puțin am reușit să-ți întrerup cascada de cuvinte ! Se vede că ești nepoata lu’ măta-mare !
Vrajeala!!! A dat-o la-ntors :)) Al meu nu zice ca se duce la agatat, ci ca se duce la o clienta sa-i altoiasca un pom :))
și ce-ai vrea ?! să altoiască numai în grădina lui ? :))
Hiii hiii,si bunicul meu altoia tot asa prin vecine 🙂 era mortal 🙂 avea mereu pe cate o vaduviora de ajutat,la altoit,mici reparatii…pana s-a prins mamaita ca si-o ardea cu vecina de peste drum,vaduva si dealtfel buna prietena a ei…yoiiii ce scandal,ce vorbe,ce fete lungi…Nici acum dupa 20 de ani nu isi vorbesc femeile:-) se uita asa sfidator una la alta…ori de cate ori da cu nasul de ea, bunica-mea zice mereu: asa in barba ” a draq tu Gargarito cum l-ai ametit pe Ghita al meu,ia uite…toata pusa pe bigudiuri si cu ceasu’ la mana…De…nu munceste ca mine,eu sunt femeie gospodina,am pui,gaini,porci,gradina nu pier vremea in fata portii la agatat oameni…E usurica rau maica…ehhh …paguba’n ciuperci…”