După ce săptămâna trecută aproape că m-am hotărât să slăbesc de sărbătorile astea și să nu iau 2-3 kilograme în greutate cum fac în fiecare an, m-am uitat la oala de sarmale – niciodată nu reușesc să le număr, cum fac femeile astea bătrâne – pe care le-am făcut iar multe, mi-am adus aminte că am basculat vreo 6 azi la mama (câte două sarmale din două în două ore, ca să văd puțin în farfurie!) și când n-am mâncat sarmale am mâncat cârnați și caltaboș (câte puțin!) și abia am oprit-o să nu-mi dea și acasă că zici că făceam foamea la greu fără sarmalele, caltaboșii sau cozonacii ei și m-am hotărât – de data asta de-a binelea! – să nu mă așez pe cântar până pe la 1 Martie.
Am tras o dietă de nervi care nu știu ce calorii arde- cu mesaje de la oameni care mă cunosc și știu că nu mai sunt persoane dragi prin preajmă și cu toate astea mi-au transmis Sărbători fericite alături de cei dragi! de parcă ar fi vrut să-mi dea peste bot că o parte din cei dragi sunt în groapă, iar câtorva din urători chiar am vrut să le răspund ca o cățea furioasă, dar am zis să treacă și Crăciunul ăsta și poate mă calmez.
M-am bucurat de liniștea traficului de astăzi, am reușit să am propriul meu tramvai cale de stații întregi, am reușit să clănțăn dinții așteptând alte mijloace de transport și am reușit să sperii de moarte un nene pe un trotuar. Mergeam în spatele lui pe un trotuar lat, de vreo 2 metri și efectiv s-a dat deoparte când mi-a auzit pașii în spate.
De frig, tropăiam din bocanci ca o turmă de bizoni.
Am mormăit niște scuze printre fular și gluga până la ochi.
Nu pot decât să sper că dârdâiala a ars măcar caloriile de caltaboș, cu restul mai vedem… Deadline rămâne 1 martie, pentru orice eventualitate, cum ți-am zis.
Un an mult mai bun decat acesta!
Multumesc, un an bun si tie!