Ani la rând am auzit că nu mă pricep să fac fotografii. Drept e că nu stau să aranjez subiectul, îl iau așa cum e în realitate, în momentul ăla și cui naiba îi place să vadă adevărul?
S-a împământenit atât de bine ideea neputinței mele în materie de fotografiat, încât cine mă vede făcând o fotografie se simte de parcă aș avea Molotov în mâini. E trist să te aranjezi în viteză iar eu să surprind momentul în care te aranjezi. După care să stai cale de 5-10 fotografii cu același rânjet împietrit pe față, știi? Rânjetul din unghiul ăla care ți se pare ție că te avantajează.
De-aș avea măcar câte 1 euro de câte ori am auzit: Ia uite ce nas am! Iar m-ai făcut prea în stânga soarelui! Mi-ai făcut poză cu burtă! Stai, mai fă o dată să-mi desfac părul! În hainele astea ți-ai găsit să mă pozezi?! Aoleo, scoți ce e mai urât din mine! N-ai prins țăcălia castelului, ai și tu răbdare să pară că mă bucur aici, nu că stau să te centrez pe tine, că nu mai stai locului o dată!
Apropo de stat locului, n-am răbdare nici când fac, dar nici să stau să mi se facă o poză. Mă fâțâi, vorbesc, clipesc, o adevărată aventură să-mi facă cineva o fotografie decentă. De-aia apreciez fetele astea dragi care au răbdare cu mine, chiar dacă mai aud comenzi: STAI! TACI! NU CLIPI! APORT! (Ah, stai, ultima e pentru câini)
Taman bine aveam o polemică cu fii-mea cum că tineretul ăsta nu mai rezonează decât la propoziții scurte puse pe imagini și îi explicam că nu mi se pare normal, iar ea îmi spunea că decât să povestesc de exemplu despre tristețea unui șobolan trist, mai bine îl rog să-și lase mustățile în jos și să stea cumințel la pozat pentru că cică mă chinui să povestesc și nu produc nici o undă, dar o poză ia sumedenie de like-uri,
când îmi arată faceboook restrospectiva anului 2018
Doamne, cât am râs! Chițăia și fii-mea că cică n-a mai văzut până acum așa ceva. Sunt unicat.
Eh, aci m-am iritat. Cum mă, asta e tot ce-au văzut ăștia anul ăsta la mine?!
Așa că o semi-hotărâre pe anul care vine e să fotografiez. Zic semi pentru că voi încerca, dar fără o ambiție serioasă. Nu mai iau decizii, le iau pe toate așa cum vin, cum sunt.
Îți mulțumesc cititorule pentru vizitele din 2018, pentru că ai avut răbdare să parcurgi cu mine și bune și rele fără să mă trimiți înspre origini atunci când am luat-o pe arătură!
Îți doresc un an bun, sănătos și piperat strașnic cu bucurii!