Îți spun eu, dacă ai prieteni, cunoștințe, neamuri pe care ți-e drag să le vezi, fă tot posibilul să le vezi cât mai des, ca să nu ai surprize că în sfârșit, ai pus și tu câteva kile pe tine și plesnești de mândrie că arăți a om și ți se spune: Doaaamne, ce te-ai îngrășat! Sau dacă slăbești să vezi stupefierea: Vaaai, ce-ai slăbit!! Suferi de vreo boală??
Acuma…promisesem că o vizitez pe tipa asta, cu condiția să mă lase să fumez în bucătărie, că ea pufăie rar, nu ca mine, zici că am auto-recorduri zilnice de doborât.
Intru la ea în bucătărie, curat, aranjat, geamul închis, mirosea a tocană. Primul gând a fost că vin și la ea mirosuri de la vecini cum îmi invadează mirosurile vecinilor mei casa – de sărbători am crezut că au mâncat inclusiv hoituri, așa puțea la mine pe hol. Și-o întreb, supărată:
– De unde naiba miroase a tocană?
– Aaa…. De la caserola mea! Am adus-o de la muncă.
– Pai spal-o!
– Ce-ai, fată, vrei să-mi mănânc tocana cu săpun de vase??!
– Ah, scuze, am crezut că e goală…
Ne-am aprins țigările și am început să ne punem la punct cu știrile. Din vorbă-n vorbă, ori pentru că am enervat-o că am pus-o să-și spele tocana, ori pentru că chiar simțea nevoia să-mi spună, a început să mă căineze că am început să fac riduri vizibile și nu e bine, sunt încă tânără, tâmpenii de gen… mie începuse să mi se cam ia de turnura discuției, mi-e perpendicular de felul în care arăt, dar răbdam cu stoicism…
…până când mi-a zis că:
– Ia uite și ce de păr alb ți-a ieșit, vaaai, nu-mi vine să cred!
Nene, m-am enervat:
– Măi, fată, dacă eram nemuritoare îți jur că circulam cu puterea gândului în loc să iau tramvaiul și să nu-ți mai spun că mă parașutam zilnic în gol de la balcon, nu mai pierdeam timpul să tropăi pe scări atâtea etaje!…
Prietena ta n-o fi poate așa, băi nene, dar sunt unele… Hiene, parol, miros sânge, mă jur. Și nu sunt rele sau rău intenționate, dar e … Instinctiv, așa. Se apropie de tine și simt că nu ești ok, și iau repede o spatula, un bețișor, ceva, să de-a țesuturile la o parte să ajungă mai bine să studieze buba….
Of, ce ți-e și cu empatia asta…
:))))) eu doar la coșuri mă reped așa
Azi dimineață, o colegă: Claudia, e totul bine, s-a întâmplat ceva? Arăți foarte rău.
Până atunci fusesem mândră că port o cămașă nouă și arăt mișto.
“… Ăăă… Probabil sunt obosită.”
:))) daaa… și ziua era abia la început, nu?
Esti frumoasa ma, lumea e geloasa de cearcanele, ghioceii si urmele de la ras prea mult si de chiorat la monitor fara ochelari :))