acasa e acolo unde esti tu

Uneori erau zile când mi-aș fi dorit să mă fi meșterit mama din pietrele de pe marginea drumului ca să nu simt niciodată nimic, iar anul ăsta uneori s-a transformat în aproape zilnic și am rămas fără loc de durerile mele.

În timpul ăsta am auzit că nu poți să iubești pe nimeni cum trebuie dacă nu te poți iubi întâi pe tine. Eu cu mine am fost cam ultima pe lista de care am avut grijă și asta am făcut-o doar așa, ca să se vadă că am și grija asta, să nu intre nimeni la bănuieli că aș fi rămas pe ultimul plan în lista mea.

Cu riscul de a-mi îndepărta și ultimele fărâme de prietene pe care le mai am, pentru că până acum nu am vorbit decât despre iubirea de fiică, de părinţi, de soră, de nepoţi, de mamaie- oameni pe care nu i-am ales, dar Universul a avut grijă să mi-i aducă în viață înrudindu-mă cu ei, îmi asum noutățile spunând următoarele:

De data asta am ales eu pe cine să iubesc.

Să iubești când ești plin de răni e greu de tot. E ca și cum ți se toarnă dezinfectant pe plăgi proaspete, iar iubitul meu toarnă din belșug. Da, nu te mai freca la ochi, am spus iubitul meu. Se cuvine să îi spun așa, n-am spus cuvintele astea niciodată, dar acum merită să o fac. Pentru că el vindecă zilnic cu duhul blândeții, cu mintea trează și inima deschisă, mă face să simt că binele meu e scopul lui în viață.

M-a învățat că pentru a putea iubi trebuie să ai în primul rând grijă de tine. Să dai jos barierele după care așteaptă flămânzi proprii tăi demoni cu nesfârșita lor pândă.

Că nu te poți dărui eficient atunci când nu ești în stare să o faci în primul rând pentru tine. Datorită lui am învățat că să iubești înseamnă să îți dorești să fii mai bun, să poți mai mult fără să ți se ceară. Am învățat că să iubești înseamnă să te simți bine chiar și atunci când te simți mizerabil. Că în iubire poți să râzi în hohote, să plângi cu sughițuri, să te plictisești la un film de duzină, să plutești pe muzică bună, să vorbești ore în șir pe diverse teme.

Am văzut cum e să vezi în același om un iubit și un prieten, să existe dorință și afecţiune, să vrei să fii sprijin și alint, să dăruiești și să primești în același timp pentru că iubirea e starea în care te refugiezi în bine în loc să ripostezi și să muști ca un animal rănit.

Să iubești înseamnă să vezi omul așa cum e, natural, fără calități supraomenești.

Am învățat că în iubire trebuie să rămâi independent, să ai timpul tău și pasiunile tale fără să le copiezi pe ale celuilalt, pentru că există încredere, siguranță, pentru că știi și accepți cine este persoana de lângă tine, iar reciproca e valabilă. Că atunci când nu e lângă tine, persoana iubită îți apare în gânduri ca momente de dor de bucurie.

Îmi dansez iubirea ca pe un tango de temeri și de visuri pe care îl poți vedea proiectat firesc în viitor până la sfârșitul nesfârșitului.

Îmi simt iubirea ca pe regăsirea sinelui pur în care te simți… acasă.