Ce magna cum laude?

M-am tot văitat de fata mea, ba că a intrat bine la liceu, ba că e studentă și câte alte năzbâtii a mai fi făcut!  Anul ăsta mi-a dat la emoții de zici că s-a gândit ea că un pachet de emoții face mai mult decât câte una.

Azi dimineață când a plecat să-și dea licența mi-a pus-o pe fiică-sa în brațe împreună cu geanta de bebeluș și mi-a șoptit cu glas pierdut: am niște emoții!…Ce-i drept, abia se ținea pe picioare, dar m-am gândit că poate nu e sigură de tocurile înalte pe care stătea.

Abia când am ajuns acasă am realizat ce emoții are. Avea de toate geanta aia de bebeluș, mai puțin și un biberon. Aaah, nu am pus nici unul? Le-am sterilizat dimineață, cred că le-am lăsat acolo…

Am lăsat fetița cu flebețea ei (jumătatea mea bună a relației) și am dat buzna la farmacie să cumpăr unul. Când mi-a spus farmacista cât costă, mi-a tăiat un pic elanul:

Doamnă, vreau să hrănesc un bebeluș, nu toată familia!

În timp ce unul s-a săturat să învețe, celălalt abia începe. Fiică-mea îmi dădea mesaje că a transpirat, a uitat tot ce a scris, i s-a uscat gura și n-are apă, că mai are 3 colegi în față, aolică ce se face?…,

Iar fiică-sa îmi scuipa morcovul pasat și se prefăcea că se îneacă, să trecem la biberon. Și la cum zâmbește aproape toată ziua și se uită cu ochii ei mari și frumoși în ochii tăi, nici măcar nu te poți supăra pe ea.

Ne-a sunat mai devreme să ne spună cu sufletul râzând că nu se grăbește să își ia copila de la noi:

Mami, sunt inginer.

Și mi-au trecut toate reușitele ei înaintea ochilor.

I-a ieșit mă, și-asta! Două sesiuni și o licență cu un bebeluș în brațe!

Bravo, fata mea, iar sunt mândră de tine!