Cel mai rău mă enervează când copilul meu simte nevoia să-i gătesc chestii, mai ales că ştie că nu-mi place să stau în bucătărie. Ca o paranteză, nu vreţi să ştiţi ce absurdă mi s-a părut alergătura după şorţ în prima etapă de la MasterChef.
Asta e, nu ne-am născut toţi bucătari.
Şi mă pune fata mea să fac mămăligă cu brânză, smântână şi ou.
Tot ca o paranteză, trebuie să ştiţi că am fost cel mai fericit om din lume când a apărut pe piaţă mălaiul grişat, că fierbe repede.
Cu riscul că arată ca o temă de matematică, mai deschid o paranteză în care vă spun că mama a cumpărat un tuci nou, fără urechi (toarte).
Gata, am închis toate parantezele.
Las grişatul să fiarbă amestecând în el cu gândul la sora mea care moare de ciudă că după ce că nu îmi place să gătesc, atunci când o fac reţetele sunt „din ochiul” ăla nedeformat profesional.
Datorită „ochiului”, îmi iese o mămăligă moale şi iau repede tuciul de pe foc să răstorn mămăliga în platoul de pe masă…. Numai că neavând urechi de care să ţin tuciul cu fund rotund, îmi cam tremură mâinile şi marea mămăligă o ia la vale din platou pe masă…. Şi se întinde…. Şi se întinde…
Şi fata mea fuge râzând la maică-mea:
– Mamaie!… Mamaie, vino repede!…
– Ce e ? De ce ?…
– Vino repede să vezi ! A făcut mami o mămăligă CÂT TOATĂ MASA !!!
Cand vrei sa te inspiri de la alti in ale gatitului?……banuies ca mamaliga a fost cat masa sa ajunga pt toti nu-i asa????
Ai un talent in a povesti…..incat vizualizez scena cand citesc…..
uite că nu m-am gândit să-i fac o poză, poate la următoarea mămăligă 😉
am facut ieri mamaliga la pranz , binenteles ca ma gandeam la tine si masa plina de mamaliga………nu am reusit sa o intind ca tine….:))
draga mea, îţi trebuie experienţă, terciuiala nu iese dintr-o încercare 😛
intr-adevar, “din ochi” iese mai bine… ;))
taman am explicat cum 😉