Mă întreabă cunoscuții dacă mai cred că e covid ținând cont că toată lumea a luat-o razna pe străzi. Da, cred. Cred cum cred în Dumnezeu, chiar dacă nu îl vedem nici eu nici tu, cred cum cred într-un râs de copil, ca într-o faptă omenească fără reproșuri sau așteptări , ca într-o vorbă bună… Read More »
Mi s-a urât mie de câte ori am zis că nu îmi place să pierd timpul gătind. Mă apucă atât de rar câte un chef de bucătăreală, de ai putea să pui cruce roșie în calendar atunci când o fac, nu cred că depășeșsc sărbătorile creștine într-un an. Pe vremea pandemiei – adică până acum… Read More »
Îmi pare bine că am ajuns în era învățării spălatului pe mâini ca să stăm în casă și să vadă oamenii că avem păsăret în București. Ce crezi? Era și înainte, numai că toți eram prea ocupați să le vedem și prea ancorați în trafic să le auzim. La începutul statului acasă m-am bucurat și… Read More »
Abia băgasem un pahar de sana la concasor și mă uitam la para care zăcea singură nu mai știam de câtă vreme pe aparatul de microunde din bucătărie. (Era să zic pe biroul de microunde, în casă toate par birou când te fâțâi cu laptopul după tine. La începutul pandemiei mi-am propus să stau într-un… Read More »
Dacă ieșim din starea de urgență, îmi pare rău, eu m-am obișnuit cu ea. Eu nu mai știu să merg pe stradă, nici în casă nu-mi mai vine să merg, i-aș face semn toaletei să vină către ilustra mea făptură pentru că mie mi-e lene să alerg sprint la ea când mă apucă. Și n-aș… Read More »
Eu ce să fac, bine… Haştag stau acasă. Cu haştagul ăsta nu prea ai ce să povesteşti, e ca atunci când eşti proaspătă mămică şi nu vorbeşti decât ce lapte haleşte puiul, cum e cu diversificarea bananelor şi sunetele pe care le scoate gângurind şi ţi se pare că a zis tata. Sau ca atunci… Read More »
E târziu, se schimbă ora mâine dimineață. O oră în minus de #statacasă. În capitala mea zgomotoasă se aud câțiva pescăruși țipând în beznă și sirenele mașinilor de poliție. Stând pe geam, am văzut un taxi pe geam, n-am mai văzut de mult taxi-uri, din epoca trecută. Ce-o fi cu el?! În rest nu mișcă… Read More »
Nu știu dacă am urât ceva sau pe cineva cu atâta râvnă cum urăsc virusul ăsta. Eu n-am mai mâncat gogoși din copilărie, pentru că îmi aducea aminte de prăjitura săracului, când nu aveai ce pune pe masă și ca să faci cald în bucătărie trăgeai niște gogoși. Atâta poftă de gogoși ca săptămâna trecută… Read More »
Iar m-am pomenit auzind de cancer și n-am știut ce reacție să am. Și-am luat-o pe bâjbâite, de care e , ce grad, la ce ne așteptăm, din ce știu eu e rezolvabil, ai răbdare, o să fie bine. Ce naiba să zic?? Oricum o dai, parcă ești pe lângă subiect. Mă simt ca atunci… Read More »
Băi, terapia asta are părți bune, dar și proaste, frate! Nu toate schimbările în bine sunt bune. Când m-am făcut eu mare m-am băgat între zidurile mele bazându-mă numai pe mine ca să nu mai am senzația că oamenii chiar pot să te ajute precum spun că o fac. Făcusem de prea multe ori prostia… Read More »