Soare afară, frumos până la topirea creierului, nepotul meu se uită aşa strâmb la mine şi zice: – Auzi, da’ tu de ce ai bubiţele alea pe faţă? – Ce bubiţe? – Astea de aici, zice indicând pomeţii obrajilor mei. Mă ia grija, Doamne, ce mi-o fi apărut pe faţă ?, la care fi-mea traduce… Read More »
Una din dăţile în care fata mea rămâne să facă pe bona. De data asta, iar e bona lui tac-su mare. Ajung acasă şi o întreb: – Ce faci, cum a fost azi, a reuşit să iasă tac-tu mare la plimbare? – Pfuuu! zice, m-am distrat pe cinste. Distracţia era ultima chestie la care mă… Read More »
Eu (la telefon): Buna ziua, îmi spuneti vă rog între ce ore aveti relaţii cu publicul? Secretara: Adică? Eu: Adică ce program aveţi, când pot veni să depun actele? Secretara: Programul este afişat pe site. Eu: Nu este, am căutat deja. Secretara: Atunci se află expus pe uşa secretariatului. Eu: Aha, şi mi-l spuneţi şi… Read More »
Ajungem în faţa tarabei de îngheţată, eu, fi-mea şi nepoţii. În timp ce fi-mea face semne disperate de îngheţată bună de dat pe gât, nepotul zice retrospectiv: – Al fi bună o îngheţată, mai ales că nu sunt ‘ăcit aşa ‘ău în gât. Mă abţin să râd, mă uit la nepoată-mea. Ea ţopăie ca un… Read More »
Urcam scările cu nepotul meu după ce îmi umpluse sacoşa de iaurturi cu „spaidă-meni” şi îi explicam că e bine să facă muşchi mâncând bine- nu spaidă-meni – şi făcând mişcare, sport. El mă aproba dând din cap ca babalâcii: „Mhm, mhm” adică, vezi-Doamne, înţelegea tot. Şi tam-nesam începe să se învârtă în loc un… Read More »
Pe cât de tare mă obosesc, pe atât de tare îmi sunt dragi. În imagine: fiică-mea, viitoarea liceeană Doamne-ajută să fie repartizată la liceul pe care şi-l doreşte şi copii soră-mii: nepotul şi nepoata mea. Nu ştiu despre voi, dar mie dosurile celor trei copii îmi inspiră FREEDOM. Free-dos. FUTURE. Treaba mea cât am alergat… Read More »
Mi-e dor de toate planurile pe care le-am făcut în urmă cu un an. Mi-e dor de momentele în care urmăream tutoriale de dat glet şi-mi propuneam să zugrăvesc casa asta nezugrăvită de atâţia amar de ani. Vorba fie-mii: – Mami, noi nici n-am pus parchet şi lumea s-a prins că nu e bun şi-l… Read More »
E super-mișto să ai fată mare, să schimbați rufe, impresii, oje, parfumuri…. Până când te lasă fata-n curu’ gol. Sau aproximativ. Ați prins ideea. Nu mai am ce să port, iar tricourile „trouble maker, heart breaker” nu prea mă aranjează să merg la muncă, îmi scade dracului credibilitatea, și-așa îi șochez din multe puncte de… Read More »
Am încercat să nu mă opăresc săptămâna trecută că trebuia să se pregătească intens pentru examenele de săptămâna asta. Am lăsat-o în banii ei, în ritmul ei, știu ce am crescut, știu ce am investit în ea. Știu ce înseamnă examene și emoții, și clipa în care din deștept devii o cârpă din cauza emoției,… Read More »
De când am aflat prima dată că machiajul trebuie demachiat, vă spun sincer, mi s-a cam luat. E ca şi cum ai mâzgăli un desen. E ca şi cum…cum să spun? Ia o pânză de-a lui da Vinci şi bag-o la spălat, că mâine poate o face iar, eventual la fel de bună. Ce-ar fi… Read More »