Mor pe oamenii care nu gândesc. Am cerut plicuri și în loc să-mi cumpere autoadezive, mi-a luat plicuri pe care trebuie să le lipești cu scuipat.M-a enervat. Am rugat-o să-mi ducă și mie plicurile la oficiul poștal deschise, cu notă de inventar, asta însemnând că trebuie închise în fața factorului poștal și linse pentru închidere.… Read More »
Oricum e cald… mai bine stau pe fundul bălții prin stufărișul ăsta infect, că n-au fost ăștia în stare să curețe decât aleile principale, ia uite aici ce de boscheți în mâlul ăsta! Să te tot pitești! Nici dracu’ nu te mai găsește așa negru mizerabil, cu condiția să nu-ți crească fundul, că mică-mică și… Read More »
Nu știu alții cum sunt, dar eu mă simt în găleată destul de des. Mă uit la știri numai când am o supra doză de optimism care trebuie înțărcată în fașă, altfel n-am ce vedea! Ce putem învăța noi de la știri? Nimic! Barem de-am fi nițel mai mult americani, să zici că înveți să-ți… Read More »
Eu, una, prefer să nu mă joc. Știu ce înseamnă să încep un joc nou, totul e să mă prindă și deja sunt trup și suflet acolo. Până nu trec nivelul la care sunt, apoi pe următorul, ca pe scară, nu stau liniștită. N-am stare. Cred că mi-am greșit cariera, ca tester pentru jocuri aș… Read More »
Mamaie încă are impresia că a fost deochiată, ori de câte ori îi este rău. Are o părere foarte bună despre ea, i se pare că încă e frumoasă la vârsta ei și asta fără să aibă semne de alzheimer sau ceva, pe când self-esteem-ul meu e-așa de bun, încât mă încrunt în fiecare dimineață… Read More »
La noi e casă de ochelariști, unii câte o pereche, alții, două, trei –suntem mai ochioși decât soacra cu trei nurori – drept care ajung destul de des la magazinul de ochelari cu garanția în mână. Ba plesniți la toartă, ba rupți în două, ba rupți pe ramă, toți făcuți din materiale sau aliaje din… Read More »
M-a omorât un grup inițiat de Alexandra pe facebook, are acolo niște mâncăruri nu sofisticate, ci doar îți plouă în gură, de nu mai știu pe unde să o iau!…. Și-atunci vin și zic și eu viceversa. Pe vremea când nu se mai pupau lupii în bot cu mieii şi se urau ca nişte vietăţi parte… Read More »
Eram la ANAF cu niște treburi și de plictiseală îmi clăteam ochiul în roiul de femei din preajmă , care roboteau pe lângă rafturile de hârtie de lângă ele. Colega Unu a desfăcut un plic și a mârâit scârbită: – Îîîî!… Ăsta a lipit plicul cu limba plină de cafea. – Zi mersi că nu… Read More »
Adică dacă ai un tâmpit pe urme şi nu te mai descurci cu el, te prezinţi la „prăvălie”. Bă, ce mi-e dragă atmosfera din cadrul unei secţii de poliţie! Forfoteala şi hârţogăraia aia!… Spun păsul, se uită lumea câş la mine că nu sunt bătută, mă îndreaptă către unul din zecile birouri de lângă. Agentul… Read More »
Eu nu vreau nimic de la nimeni. Eu am fost învăţată că trebuie să fie pace şi înţelegere şi că nu trebuie să fiu datoare, că mai bine dau de la mine… Am ajuns în situaţia – pentru că asta e situaţia, clar, sunt probleme grave, familia asta are probleme urâte care mi se sparg… Read More »