Category Archives: Uncategorized

cum a mers terapia mea cu bere:

Mi-am adus aminte: în urma articolului din concursul de bere am primit o trusă de prim-ajutor Terapia cu 6 sticle de bere în ea. Teoretic ar fi trebuit să-mi ajungă, practic însă, familie mare, trusa mică, sticla şi mai mititică, adică doar de 0,5 litri … Cum vă spun, iniţial am fost o fire mărinimoasă… Read More »

frumuseţe masculină

Mi-aş dori ca pe lumea asta să existe femei fără pic de păr pe trupul lor – natural, nu în chinuri – şi bărbaţi care să nu fie nevoiţi să se bărbierească pe burtă ca să pară mai masculi decât sunt. Din păcate, Dumnezeu sau „Cineva-care-vă-place-vouă” a rânduit lucrurile în aşa fel încât de obicei… Read More »

împarte

Ţiganul are o privire apoasă, bătrână, blândă, în timp ce le spune celor doi bărbaţi care îi ascultă: – Nu puteam să las familia aia aşa. Nu aveam decât două costume în şifonier în afară de ăsta de pe mine, da’ pe vremea când eram io mititel nu conta să ai decât un costum, nu… Read More »

când copiii insistă

Îi promisesem nepotului că vom cumpăra ceva crănţănele pe drum, trecusem deja pe lângă două magazine crănţănicioase şi omuleţul nu mai avea răbdare: – Hai odată, nici de aici nu-mi iei? – Ai răbdare, să-mi cumpăr şi eu un tratament! – Nu-ţi lua tatament, că n-ai nimic! zice puştiul, supărat foc, în faţa plafarului. –… Read More »

al doilea copil

Stăteam cu analizele-n mână pe treptele spitalului așteptând să iasă medicul din operație să ne spună dacă putem pleca acasă, cu inima strânsă că oricând se poate întâmpla orice sau că a apărut ceva nou în analize și trebuie să discutăm încotro o luăm. Dacă urăsc ceva pe lumea asta foarte tare, ceva-ul ăsta sunt… Read More »

cura la babe

Mamaie şi prietena ei, Gica, amândouă babe plinuţe, sărite de 80 de ani. Ba pardon, nu-s babe, cred că sunt femei în floarea vârstei, nici nu ştiu cum să mai spun; erau vremuri când existau babe şi moşi, dar în vremurile astea toată lumea se simte exagerat de tânără, nici nu ştii cum naiba să-i… Read More »

ca taranu’

Mi-e drag de mor când mi se întâmplă să mă simt ca ţăranul ăla venit în Bucureşti, ăla care nu calcă pe linia de tramvai de teamă să nu se curenteze. Cele mai tari faze le-am avut în WC-uri moderne (alo, ăia din spate, vorbeam serios, terminaţi cu prostiile, ce mama naibii??), faze în care… Read More »

genţi de firmă

Ne aşezăm la masa lor pentru că ei doi se cunosc, sunt prieteni . Probabil s-au bătut în copilărie, înţeleg că aşa încep marile prietenii, cu o cafteală bună. Îmi promite că nu stăm mult, dar de câte ori îmi promite chestia asta, îmi pare rău că nu mai fumez, măcar aveam ce face. Aşa,… Read More »